§ 42. - Decizia 186/2025 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi ale art. I alin. (1) şi ale art. VI alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi a celor două acte normative, în integralitatea lor

M.Of. 791

În vigoare
Versiune de la: 25 August 2025
27. În aceste condiţii, Curtea va respinge şi criticile de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea principiilor separaţiei puterilor în stat, a principiului loialităţii constituţionale, a principiului securităţii juridice şi al calităţii legii, consacrate de art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie, situaţie ce ar fi creată, în opinia autorului excepţiei, prin emiterea de către Guvern a unei reglementări derogatorii de la regulile stabilite printr-o lege adoptată de Parlament. Cu privire la acest aspect, Curtea a reţinut că scopul urmărit de legiuitor la adoptarea Legii-cadru nr. 153/2017 a fost acela de eliminare a disfuncţionalităţilor salariale existente în sistemul public de salarizare, prin stabilirea unor reguli de creştere etapizată a salariilor şi impunerea unui nivel maxim al salariului prin lege pentru toate categoriile de personal plătit din fonduri publice. Într-adevăr, în virtutea principiilor statului de drept şi securităţii juridice, Legea-cadru nr. 153/2017 reprezintă sursa aşteptărilor legitime în materie de salarizare pentru personalul plătit din fondurile publice, însă nu se poate nega dreptul şi, totodată, obligaţia constituţională a legiuitorului delegat - Guvernul - de a interveni în politica salarială a statului pe fondul apariţiei unor situaţii imprevizibile şi insurmontabile, care riscă să declanşeze efecte negative de amploare în societate. Astfel, a fost necesar ca măsurile preconizate de legiuitor în anul 2017 şi transpuse în Legea-cadru nr. 153/2017 să fie modificate printr-o ordonanţă de urgenţă emisă de Guvern la sfârşitul anului 2020, pe fondul unei situaţii de o gravitate fără precedent, cum a fost pandemia de COVID-19, context în care întreaga politică bugetară a trebuit să se adapteze pentru a răspunde unor noi imperative publice, impuse, în primul rând, de protecţia sănătăţii publice şi stabilitatea economiei naţionale. Prin urmare, nu se poate susţine în mod întemeiat că demersul Guvernului de a reglementa pe calea ordonanţei de urgenţă, în împrejurările expuse prin notele de fundamentare ce însoţesc cele două acte normative criticate, ar echivala cu o încălcare a principiului separaţiei puterilor în stat, al loialităţii constituţionale sau al securităţii juridice (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 388 din 17 septembrie 2024, paragrafele 29 şi 30).