§ 15. - Decizia 182/2017 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 434 alin. (1) şi ale art. 436 alin. (2) din Codul de procedură penală
M.Of. 544
În vigoare
Versiune de la: 11 Iulie 2017
10. Cu privire la dispoziţiile art. 436 alin. (2) din Codul de procedură penală, se arată că acestea sunt discriminatorii, întrucât, din perspectiva dreptului de a formula recurs în casaţie, reglementează un regim juridic diferit pentru persoane aflate în situaţii analoage şi comparabile, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă. Se susţine, totodată, că prevederile legale criticate încalcă accesul liber la justiţie, prin impunerea în sarcina justiţiabilului a unor sarcini financiare suplimentare, generate de costurile angajării unui apărător, aspect ce face ca accesul liber la justiţie să nu mai fie unul efectiv. Se face trimitere, în acest sens, la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv la hotărârile din 9 octombrie 1979 şi 4 octombrie 2007, pronunţate în cauzele Airey împotriva Irlandei şi Anghel împotriva României. Mai mult, se susţine că obligaţia formulării cererii de recurs în casaţie de către un avocat care are dreptul de a pune concluzii la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie echivalează cu transformarea dreptului fundamental prevăzut la art. 21 din Constituţie într-o condiţie de admisibilitate a căii de atac anterior menţionate, de natură a afecta substanţa acestui drept.