§ 11. - Decizia 182/2017 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 434 alin. (1) şi ale art. 436 alin. (2) din Codul de procedură penală
M.Of. 544
În vigoare Versiune de la: 11 Iulie 2017
6. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, în privinţa criticilor având ca obiect dispoziţiile art. 434 alin. (1) din Codul de procedură penală, şi întemeiată cu privire la neconstituţionalitatea prevederilor art. 436 alin. (2) din Codul de procedură penală. Referitor la dispoziţiile art. 434 alin. (1) din Codul de procedură penală, se susţine că recursul în casaţie reprezintă o cale extraordinară de atac, de anulare, ce poate fi exercitată împotriva deciziilor definitive pronunţate de curţile de apel, ca instanţe de apel, pentru cazuri de casare strict şi limitativ prevăzute de lege. Se arată că, prin urmare, pe calea recursului în casaţie se urmăreşte verificarea legalităţii hotărârilor penale definitive pronunţate de către curtea de apel, cu respectarea principiului legalităţii, prevăzut la art. 2 din Codul de procedură penală. Astfel, în scopul asigurării unui just echilibru între principiul legalităţii, pe de o parte, şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat a hotărârilor definitive şi cel al securităţii raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătoreşti ce pot fi atacate cu recurs în casaţie, reglementarea unei astfel de restrângeri nefiind incompatibilă cu standardele asigurării accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil. Se arată, totodată, că soluţionarea recursului în casaţie este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aspect ce justifică excluderea din sfera hotărârilor ce pot fi supuse acestei căi de atac a deciziilor pronunţate de instanţa supremă. Se susţine că textul criticat nu este de natură a încălca prevederile constituţionale ale art. 16. Referitor la criticile formulate cu privire la art. 436 alin. (2) din Codul de procedură penală, se susţine că acestea sunt întemeiate, în prezenta cauză fiind aplicabile, mutatis mutandis, atât considerentele, cât şi soluţia din cuprinsul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 462 din 17 septembrie 2014.