§ 10. - Decizia 182/2017 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 434 alin. (1) şi ale art. 436 alin. (2) din Codul de procedură penală
M.Of. 544
În vigoare Versiune de la: 11 Iulie 2017
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 434 alin. (1) din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, prin faptul că nu permit promovarea căii extraordinare de atac a recursului în casaţie împotriva deciziilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Se arată că textul criticat contravine, totodată, principiului egalităţii în drepturi, întrucât creează discriminare între inculpaţii al căror apel este soluţionat de către curţile de apel şi cei al căror apel este soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, asigurându-le doar celor dintâi dreptul de a formula calea extraordinară de atac analizată. Pentru aceleaşi motive, se susţine încălcarea, prin prevederile art. 434 alin. (1) din Codul de procedură penală, a dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea fundamentală. Referitor la pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 436 alin. (2) din Codul de procedură penală, se susţine că acestea încalcă accesul la justiţie şi dreptul la apărare, prin faptul că nu permit părţii interesate, care are studiile juridice necesare, să promoveze calea extraordinară de atac anterior menţionată fără a fi asistată de un avocat, de esenţa acestor drepturi fundamentale fiind opţiunea persoanei interesate în sensul angajării unui apărător. Se arată, de asemenea, că textul criticat creează discriminare între părţile procesului penal pe criteriul averii, întrucât angajarea unui apărător, în situaţia procesuală reglementată prin dispoziţiile art. 436 alin. (1) din Codul de procedură penală, este condiţionată de existenţa în patrimoniul recurentului a sumelor de bani necesare.