§ 27. - Decizia 177/2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13^1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie
M.Of. 249
În vigoare Versiune de la: 30 Aprilie 2013
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 131 din Legea nr. 78/2000, care reglementează o infracţiune asimilată infracţiunilor de corupţie, instituie pentru infracţiunea de şantaj în care este implicată o persoană dintre cele prevăzute la art. 1 din acelaşi act normativ o pedeapsă mai severă decât cea prevăzută de art. 194 din Codul penal, fără a distinge între subiectul activ şi cel pasiv al infracţiunii sub aspectul deţinerii calităţii speciale care atrage incidenţa normei criticate. Legea nr. 78/2000 constituie o reglementare specială, derogatorie de la dreptul comun, care instituie măsuri de prevenire, descoperire şi sancţionare a faptelor de corupţie şi se aplică unei categorii de persoane clar circumstanţiate de legiuitor încă din primul articol al legii. Statutul juridic diferit al acestor persoane, din perspectiva scopului urmărit de legiuitor prin dispoziţiile Legii nr. 78/2000, justifică incriminarea mai severă a infracţiunii de şantaj în care sunt implicate acestea, indiferent care din subiecţii infracţiunii deţine calitatea care atrage incidenţa normei penale speciale. Acesta este şi motivul pentru care legiuitorul, în incriminarea faptei prevăzute de art. 131 din Legea nr. 78/2000, a folosit sintagma "în care este implicată o persoană dintre cele prevăzute la art. 1", care, ca sferă de aplicare, acoperă formulările la care face referire autorul excepţiei, desemnând atât fapta săvârşită de o persoană dintre cele prevăzute la art. 1, cât şi fapta săvârşită asupra unei persoane dintre cele prevăzute la art. 1. Prin urmare, dispoziţiile de lege criticate conţin reperele necesare pentru a putea considera că acestea sunt previzibile şi suficient de clare în definirea faptei şi a scopului ilicit al acesteia şi nu sunt de natură să aducă atingere dreptului părţilor la un proces echitabil. Totodată, întrucât art. 131 din Legea nr. 78/2000 se aplică, fără privilegii şi fără discriminări, în toate situaţiile ce implică persoane dintre cele arătate la art. 1 al aceleiaşi legi, Curtea nu poate reţine nici încălcarea principiilor constituţionale referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei.