§ 11. - Decizia 174/2018 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (3), art. 455 alin. (1) lit. a), art. 457 alin. (1), art. 459 alin. (7) şi ale art. 463 din Codul de procedură penală

M.Of. 571

În vigoare
Versiune de la: 6 Iulie 2018
7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate încalcă principiul legalităţii, egalitatea în faţa legii, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, dreptul la un recurs efectiv şi dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală, întrucât. În lipsa unei căi de atac, încheierile de şedinţă pronunţate în camera de consiliu, fără participarea patentului, a procurorului şi a intimatului, împotriva cărora a fost formulată cererea de revizuire, "tind să absolutizeze prezumţia de legalitate a soluţiilor pronunţate de procurori". De asemenea, arată că cererea de revizuire poate fi formulată doar în favoarea condamnatului, ceea ce înseamnă că persoana vătămată este exclusă de la acest beneficiu procesual, deşi are calitatea de subiect procesual principal. Totodată, invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume hotărârile din 17 ianuarie 1970, 30 octombrie 1991, 27 octombrie 1993, 23 octombrie 1996, 18 februarie 1997, 20 aprilie 2010 şi din 12 aprilie 2012, pronunţate în cauzele Delcourt împotriva Belgiei, Borgers împotriva Belgiei, Dombo BeheerBV împotriva Olandei, Ankerl împotriva Elveţiei, Niderost-Huber împotriva Elveţiei, Bălaşa împotriva României şi Lagardere împotriva Franţei.