§ 60. - Decizia 17/2019 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (3) şi (5) din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, precum şi ale art. 154 alin. (4) şi art. 163 alin. (3) şi (6) din Codul de procedură civilă - coroborate cu sintagma ''indiferent dacă partea a primit sau nu citaţia ori alt act de procedură personal'' cuprinsă în art. 165 pct. 1 din Codul de procedură civilă

M.Of. 654

În vigoare
Versiune de la: 7 August 2019
40. Astfel, prin Decizia nr. 751 din 23 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 5 martie 2018, paragrafele 19-21 şi 24, Curtea a constatat în legătură cu susţinerile referitoare la faptul că prevederile art. 25 alin. (3) din Legea nr. 677/2001 introduc în mod nejustificat o procedură prealabilă, suplimentară faţă de cea prevăzută prin art. 13, 14 şi 15 din acelaşi act normativ, în opinia autorului excepţiei, în acest mod operatorul dobândind atribuţiile autorităţii de supraveghere, iar autoritatea acţionând ca o instanţă de contencios administrativ, prin impunerea unor condiţii suplimentare de sesizare a autorităţii de supraveghere, că prevederile art. 13, art. 14 şi art. 15 din actul normativ criticat reglementează procedurile prin care orice persoană interesată poate obţine de la operator, la cerere, fie confirmarea faptului că datele care o privesc sunt sau nu sunt prelucrate de acesta (art. 13 - Dreptul de acces la date), fie, după caz, rectificarea, actualizarea, blocarea sau ştergerea datelor a căror prelucrare nu este conformă legii sau transformarea în date anonime a acestor date (art. 14 - Dreptul de intervenţie asupra datelor), precum şi dreptul persoanei vizate de a se opune în orice moment, din motive întemeiate şi legitime legate de situaţia sa particulară, ca date care o vizează să facă obiectul unei prelucrări, cu excepţia cazurilor în care există dispoziţii legale contrare (art. 15 - Dreptul de opoziţie). Pe de altă parte, prevederile art. 25 alin. (1) şi (3) se referă la o altă ipoteză normativă, referitoare la plângerea adresată autorităţii de supraveghere, de către persoanele vizate, ale căror date cu caracter personal fac obiectul unei prelucrări ce cade sub incidenţa actului normativ criticat. În temeiul textului de lege criticat, numai după soluţionarea plângerii înaintate către operator [în conformitate cu art. 13 alin. (3) sau art. 14 alin. (3)], operatorul este obligat să răspundă în termen de 15 zile de la data primirii cererii], persoana interesată se poate îndrepta cu o plângere având acelaşi conţinut către autoritatea de supraveghere.