§ 11. - Decizia 1649/2009 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 145^1 alin. 2 din Codul de procedură penală

M.Of. 48

În vigoare

Versiune de la: 21 Ianuarie 2010

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că în actuala reglementare obligaţiile pe care instanţa le stabileşte în sarcina inculpatului sunt neconstituţionale. Astfel, în cazul unei persoane faţă de care s-a luat măsura obligării de a nu părăsi ţara, instituirea aceloraşi îndatoriri pe care le are şi inculpatul obligat de a nu părăsi localitatea încalcă dreptul la liberă circulaţie consfinţit de art. 25 din Constituţie şi de art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi de art. 23 şi art. 26 din Constituţie, restrângând nejustificat libertatea individuală şi dreptul la viaţă intimă, familială şi privată, garantate de aceste articole. Se mai arată că, pentru ca dreptul la liberă circulaţie să poată fi restrâns, este obligatoriu ca norma care prevede aceasta să fie clară şi neinterpretabilă. Or, norma criticată încalcă principiile CEDO, deoarece nu este precisă şi suficient de clară, astfel încât este inaccesibilă justiţiabilului şi, de multe ori, chiar juristului.