Nou § 40. - Decizia 163/2025 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă şi a dispoziţiilor art. I pct. 3 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative

M.Of. 1163

În vigoare
Versiune de la: 16 Decembrie 2025
31. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile criticate prevăd calea de atac pe care intervenientul o poate formula împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii sale. Noua reglementare prevede că încheierea poate fi atacată odată cu fondul, spre deosebire de soluţia legislativă anterioară care stabilea că aceasta putea fi atacată în termen de 5 zile. Faţă de această împrejurare, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedură, edictate de legiuitor în temeiul mandatului său constituţional conferit de art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentală. În sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 110 din 24 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 22 martie 2005), accesul liber la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte actul de justiţie, a căror stabilire este de competenţa exclusivă a legiuitorului, aşa cum reiese din dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicată, potrivit cărora "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Accesul liber la justiţie este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale, pentru situaţii deosebite, şi implică existenţa unor proceduri unice pentru situaţii deosebite, iar mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia presupun şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti. Legiuitorul are legitimarea constituţională de a stabili prin lege procedura de judecată, iar art. 129 din Constituţie prevede posibilitatea exercitării căilor de atac în condiţiile legii, ceea ce nu implică obligativitatea stabilirii unor căi de atac împotriva tuturor actelor îndeplinite de judecător în cursul procesului, ci libera exercitare de către părţile interesate şi Ministerul Public a căilor de atac prevăzute de lege (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 410 din 16 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 15 septembrie 2016, paragraful 27).