§ 33. - Decizia 163/2022 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale, precum şi ale art. 67 şi ale art. 68 din Codul de procedură civilă din 1865
M.Of. 698
În vigoare Versiune de la: 13 Iulie 2022
18. Totodată, Curtea reţine că prevederile cu privire la care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate au în vedere calitatea de reprezentant al statului român în procedura exproprierii, pe când autorul excepţiei îşi axează critica pe reprezentarea statului român în faţa instanţelor judecătoreşti, care, atât în reglementarea în vigoare la momentul debutului procesului în cursul căreia a fost ridicată excepţia (şi anume art. 25 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice), cât şi în cea de la momentul ridicării excepţiei (art. 223 din Codul civil), se face prin Ministerul Finanţelor Publice, afară de cazurile în care legea stabileşte în mod expres alte organe care să reprezinte statul român în procesele în care acesta este parte. Tocmai în virtutea posibilităţii legale ca statul să fie reprezentat şi de alte organe, în situaţia dată, a fost desemnată Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale. Este, aşadar, o opţiune a legiuitorului, care, în considerarea specificului entităţii menţionate, a stabilit ca aceasta să fie reprezentant al statului român pe parcursul întregii proceduri a exproprierii, adică inclusiv în situaţia în care se apelează la justiţie pentru stabilirea cuantumului despăgubirii pe cale judecătorească. Din modul de formulare a criticii de neconstituţionalitate se desprinde ideea că autorul acesteia este nemulţumit de alegerea făcută de legiuitor prin desemnarea ca reprezentant al statului a Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., în detrimentul altor persoane juridice care ar fi putut să obţină aceeaşi calitate şi care sunt discriminate, în opinia autorului excepţiei, prin preferinţa faţă de entitatea menţionată, pe care legiuitorul a exprimat-o în textul de lege supus controlului de constituţionalitate. Or, o asemenea susţinere nu pune în discuţie, în realitate, constituţionalitatea prevederii legale criticate, ci constituie o propunere de modificare a legii, care, în mod evident, nu ţine de competenţa Curţii Constituţionale.