§ 29. - Decizia 162/2021 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală şi ale art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă
M.Of. 614
În vigoare Versiune de la: 22 Iunie 2021
21. În aceste condiţii, Curtea a reţinut că toate criticile de neconstituţionalitate formulate în cauză trebuie evaluate prin prisma celor anterior precizate. Astfel, susţinerea acesteia, potrivit căreia, din cauza caracterului obligatoriu al dezlegărilor problemelor de drept date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în soluţionarea unui recurs în interesul legii, judecătorii instanţei supreme "se amestecă nemotivat şi nedorit în activitatea legislativului" trebuie respinsă. Rolul şi funcţiile puterii judecătoreşti în democraţia constituţională din România sunt desemnate prin expresiile "înfăptuirea justiţiei" - art. 124 alin. (1) - şi "realizarea justiţiei" - art. 126 alin. (1). Deopotrivă însă Constituţia introduce un corectiv esenţial cu privire la conţinutul acestor noţiuni, respectiv acela că justiţia se înfăptuieşte în numele legii. Astfel, aşa cum a statuat deja Curtea în Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, sensul art. 124 alin. (1) din Constituţie este acela că instanţele judecătoreşti trebuie să respecte legea, de drept material sau procesual, aceasta fiind cea care determină comportamentul persoanelor fizice şi juridice în circuitul civil şi în sfera publică. S-a reţinut, totodată, că interpretarea este o fază indispensabilă a procesului aplicării legii. În acest context, Curtea a constatat că, potrivit jurisprudenţei sale, interpretarea legilor poate fi definită ca reprezentând operaţiunea raţională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării şi respectării legii, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare (a se vedea deciziile nr. 427 din 24 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 din 9 decembrie 2013, nr. 2 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 23 februarie 2012, nr. 1.338 din 11 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 16 decembrie 2011, nr. 1.027 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 5 octombrie 2011, nr. 360 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2010, nr. 600 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009). În plus, Curtea reaminteşte paragraful 34 al Hotărârii din 22 noiembrie 1995 a Curţii Europene a Drepturilor Omului, pronunţată în Cauza C.R. împotriva Regatului Unit, potrivit căruia "Oricât de clar ar fi textul unei dispoziţii legale - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [...]".