§ 24. - Decizia 158/2025 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (3) şi ale art. 14 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, precum şi ale art. 11 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

M.Of. 811

În vigoare
Versiune de la: 1 Septembrie 2025
16. Curtea reţine că art. 7 din Legea nr. 207/2015 este mai cuprinzător şi, pe lângă dispoziţiile criticate ale art. 7 alin. (3), care se referă la îndreptăţirea organului fiscal de a examina, din oficiu, starea de fapt şi de a obţine şi de a utiliza toate informaţiile şi documentele necesare pentru determinarea corectă a situaţiei fiscale a contribuabilului/plătitorului, cuprinde şi alte aspecte legate de desfăşurarea unei proceduri de administrare a creanţelor fiscale, context în care se prevede că organul fiscal înştiinţează contribuabilul/plătitorul asupra drepturilor şi obligaţiilor prevăzute de lege ce îi revin acestuia în desfăşurarea procedurii, având obligaţia să examineze starea de fapt în mod obiectiv şi în limitele stabilite de lege, precum şi să îndrume contribuabilul/plătitorul în aplicarea prevederilor legislaţiei fiscale, în îndeplinirea obligaţiilor şi exercitarea drepturilor sale, ca urmare a solicitării contribuabilului/plătitorului sau din iniţiativa organului fiscal, după caz. De asemenea, organul fiscal are obligaţia ca, la cererea scrisă a contribuabilului/plătitorului supus unei acţiuni de control fiscal, să pună la dispoziţia acestuia dosarul administrativ al acţiunii de control fiscal. Acolo unde este cazul, documentele/informaţiile sunt anonimizate pentru a se asigura confidenţialitatea datelor cu caracter personal şi secretul fiscal. Totodată, art. 12 cu denumirea marginală Buna-credinţă din Legea nr. 207/2015 dispune că (i) relaţiile dintre contribuabil/plătitor şi organul fiscal trebuie să fie fundamentate pe bună-credinţă; (ii) contribuabilul/plătitorul trebuie să îşi îndeplinească obligaţiile şi să îşi exercite drepturile potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege şi să declare corect datele şi informaţiile privitoare la obligaţiile fiscale datorate; (iii) organul fiscal trebuie să respecte drepturile contribuabilului/plătitorului în fiecare procedură de administrare a creanţelor fiscale aflată în derulare; (iv) buna-credinţă a contribuabililor se prezumă până când organul fiscal dovedeşte contrariul.