§ 78. - Decizia 157/2025 [R] referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii privind desfăşurarea pe timp de pace a misiunilor şi operaţiilor militare pe teritoriul statului român, precum şi, în special, a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. d) şi e), ale art. 4, ale art. 6 alin. (1) şi (2), ale art. 7 alin. (1) şi (2) şi ale art. 8 din lege
M.Of. 458
În vigoare Versiune de la: 16 Mai 2025
59. În examinarea criticilor de neconstituţionalitate intrinsecă, Curtea observă că art. 118 din Constituţie prevede că "(1) Armata este subordonată exclusiv voinţei poporului pentru garantarea suveranităţii, a independenţei şi a unităţii statului, a integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale. În condiţiile legii şi ale tratatelor internaţionale la care România este parte, armata contribuie la apărarea colectivă în sistemele de alianţă militară şi participă la acţiuni privind menţinerea sau restabilirea păcii. (...) (3) Prevederile alineatelor (1) şi (2) se aplică, în mod corespunzător, şi celorlalte componente ale forţelor armate stabilite potrivit legii. (...) (5) Pe teritoriul României pot intra, staţiona, desfăşura operaţiuni sau trece trupe străine numai în condiţiile legii sau ale tratatelor internaţionale la care România este parte." Revizuirea Constituţiei în anul 2003, prin modificarea alin. (1), (3) şi (5) ale art. 118, a legitimat noi funcţii ale armatei, care, în condiţiile legii şi ale tratatelor internaţionale la care România este parte, contribuie la apărarea colectivă în sistemele de alianţă militară şi participă la acţiuni privind menţinerea sau restabilirea păcii. Prevederile alin. (3) al art. 118 din Legea fundamentală generalizează această funcţie la toate componentele forţelor armate, iar alin. (5) al aceluiaşi articol introduce restricţii privitoare la trupele străine în raport cu teritoriul român. Dispoziţiile acestui din urmă alineat interzic trupelor străine să intre, să staţioneze, să desfăşoare operaţiuni sau să treacă pe teritoriul României fără respectarea condiţiilor stabilite de lege. În acest context, Curtea observă că aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord, prin Legea nr. 22/2004 pentru aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la Washington la 4 aprilie 1949, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 3 martie 2004, a avut ca urmare adaptarea funcţiilor forţelor armate la noua paradigmă a apărării colective şi menţinerii păcii şi securităţii în coordonatele stabilite de textul acestui tratat. Aşa încât Curtea reţine că Legea nr. 291/2007 constituie cadrul normativ general în vigoare în ceea ce priveşte condiţiile în care forţele armate străine pot intra, staţiona, desfăşura operaţiuni sau tranzita teritoriul României, în timp ce legea criticată stabileşte un regim special, instituind reglementări speciale privind desfăşurarea pe timp de pace a misiunilor şi operaţiilor militare pe teritoriul statului român ale forţelor armate străine aliate sau de coaliţie.