§ 19. - Decizia 157/2025 [R] referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii privind desfăşurarea pe timp de pace a misiunilor şi operaţiilor militare pe teritoriul statului român, precum şi, în special, a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. d) şi e), ale art. 4, ale art. 6 alin. (1) şi (2), ale art. 7 alin. (1) şi (2) şi ale art. 8 din lege

M.Of. 458

În vigoare
Versiune de la: 16 Mai 2025
18. Observă că acest aspect, al creării cadrului juridic prin care este autorizat transferul de autoritate către un comandant străin, a generat o serie întreagă de interpretări, care prezintă această procedură drept o formă de renunţare la suveranitatea naţională. Arată că, în fapt, procedura transferului de autoritate este reglementată în legislaţia românească încă din anul 2011, în Legea nr. 121/2011 privind participarea forţelor armate la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român. Observă că art. 11 din actul normativ menţionat defineşte în mod similar transferul de autoritate către un comandant străin sau român, însă stabileşte această procedură ca fiind aplicabilă doar în misiuni şi operaţii multinaţionale desfăşurate în afara teritoriului României. Această limitare geografică era justificată de realităţile mediului de securitate al vremurilor la care a fost adoptată legea, care făceau ca ameninţările şi pericolele să se manifeste în teatrele de operaţii. Subliniază că, pentru adaptarea la noile realităţi, este necesar un cadru juridic prin care să se poată asigura principiul comenzii unice pentru un comandant român sau aliat, în orice situaţie în care s-ar planifica şi executa operaţii sau misiuni militare pe teritoriul naţional, în care să fie angrenate atât efective ale Armatei României, cât şi ale armatelor aliate.