§ 5. - Decizia 157/2020 [R/A] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. f) şi ale art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă
M.Of. 397
În vigoare Versiune de la: 15 Mai 2020
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicită admiterea criticilor formulate, reiterând argumentele prezentate în actul de sesizare a Curţii Constituţionale. În esenţă, susţine că argumentele de neconstituţionalitate vizează, pe de o parte, lipsa de previzibilitate a normelor care reglementează regimul juridic al stării de alertă şi, pe de altă parte, restrângerea neproporţională a exerciţiului drepturilor şi al libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor. Cu privire la principiul previzibilităţii normelor legale, arată că circumstanţierea detaliată a cauzelor care determină instituirea stării de alertă şi a procedurii de instituire constituie premisa legalităţii măsurilor care pot fi dispuse şi garanţia respectării drepturilor şi a libertăţilor fundamentale. Or, normele legale nu configurează în mod explicit conceptul de stare de alertă, ci se limitează la stabilirea generică a conduitei ulterioare instituirii stării de alertă, conduită pe care trebuie să o adopte entităţile cu atribuţii în domeniu. Având în vedere generalitatea normei, nu se pot determina reperele/limitele legale în care drepturi sau libertăţi fundamentale, precum libertatea individuală, dreptul la liberă circulaţie, dreptul de proprietate, libertatea întrunirilor, libertatea economică, dreptul la muncă, pot suporta îngrădiri. Or, adoptarea unor măsuri care au ca efect restrângerea exerciţiului unor astfel de drepturi şi libertăţi nu se poate realiza, potrivit art. 53 din Constituţie, decât în temeiul unei legi şi cu caracter temporar, tocmai pentru a respecta principiul proporţionalităţii măsurilor cu situaţiile care le-au determinat. Întrucât măsurile care pot fi dispuse de autorităţile administrative, prin acte cu caracter administrativ, sunt formulate în mod generic şi lipsit de previzibilitate, normele legale cuprinse în art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 generează o stare de incertitudine şi oferă entităţilor administrative o marjă discreţionară de apreciere, cu încălcarea prevederilor cuprinse în art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie. În plus, lipsa unui termen-limită, prevăzut expres de normele criticate, în interiorul căruia poate fi instituită starea de alertă încalcă principiul proporţionalităţii, consacrat de art. 53 din Constituţie. Caracterul temporar al măsurilor derivă în mod direct din caracterul excepţional al posibilităţii de a restrânge exerciţiul unor drepturi şi libertăţi fundamentale. Or, reglementarea criticată dă posibilitatea extinderii sine die a stării de alertă, cu consecinţa ca restrângerea exerciţiului drepturilor şi al libertăţilor fundamentale să dobândească un caracter permanent. În fine, reprezentantul Avocatului Poporului susţine că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 afectează statutul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare, fapt ce determină încălcarea prevederilor art. 61 din Constituţie.