§ 33. - Decizia 157/2020 [R/A] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. f) şi ale art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă
M.Of. 397
În vigoare Versiune de la: 15 Mai 2020
29. Din analiza dispoziţiilor constituţionale rezultă că starea de alertă nu are o consacrare constituţională (precum regimul stării de mobilizare parţială sau totală a forţelor armate şi al stării de război, respectiv regimul stării de asediu şi al stării de urgenţă), fiind circumscrisă la nivel infraconstituţional, inclusiv în ceea ce priveşte declararea sa. Potrivit art. 81 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004, în vederea planificării strategice, a monitorizării permanente, se constituie şi funcţionează Comitetul naţional pentru situaţii speciale de urgenţă, sub conducerea viceprim-ministrului pentru securitate naţională, în calitate de preşedinte. În acest sens, în conformitate cu prevederile Hotărârii Parlamentului nr. 22/2019 pentru acordarea încrederii Guvernului, preşedintele Camerei Deputaţilor constată că nu există în lista Guvernului funcţia de viceprim-ministru pentru securitate naţională. Aşadar, Comitetul naţional, potrivit dispoziţiilor art. 20 lit. c) coroborate cu prevederile art. 4 alin. (5) din ordonanţa de urgenţă, declară prin hotărârea sa, cu acordul prim-ministrului, starea de alertă. A fortiori, din coroborarea dispoziţiilor art. 4 alin. (2) şi (5) reiese că hotărârea de declarare a stării de alertă poate dispune orice măsuri care sunt necesare pentru înlăturarea stării de forţă majoră. Caracterul general al normei având semnificaţia unei aplicări generale, conform principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, deci inclusiv măsuri de restrângere a drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Aşadar, un Comitet naţional, care potrivit art. 81 alin. (3), este un organism interministerial format din miniştri şi conducători ai instituţiilor publice centrale, prin hotărârea sa (act administrativ) şi cu acordul prim-ministrului de declarare a stării de alertă poate, conform art. 4 alin. (5) lit. c) coroborat cu dispoziţiile alin. (2) din actul supus criticii de neconstituţionalitate, să dispună restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale. O atare competenţă încalcă art. 1 alin. (4) din Constituţie care instituie principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, care presupune, pe de o parte, că niciuna dintre cele trei puteri nu poate interveni în activitatea celorlalte puteri, iar pe de altă parte, presupune controlul prevăzut de lege asupra actelor emise de fiecare putere în parte (Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008). Totodată, aceste dispoziţii intră în contradicţie şi cu unul dintre principiile managementului situaţiilor de urgenţă, acela al respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, prevăzut la art. 3 lit. c), antinomie evidentă şi de necontestat.