§ 154. - Decizia 157/2020 [R/A] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. f) şi ale art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă
M.Of. 397
În vigoare Versiune de la: 15 Mai 2020
5.6. Situaţia este asemănătoare cu cea din prezenta cauză, în care, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 aprobată prin Legea nr. 15/2005, legiuitorul a urmărit ca, doar în situaţii excepţionale şi cu deplina respectare a prevederilor art. 53 din Constituţie, să protejeze viaţa şi sănătatea populaţiei, mediul înconjurător, precum şi valori materiale şi culturale importante prin măsuri şi acţiuni de prevenire şi avertizare a populaţiei, precum şi de limitare ori înlăturare a consecinţelor unor situaţii de urgenţă. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 este departe de a fi un act normativ perfect sub aspectul tehnicii legislative ori al gradului de precizie a reglementărilor, însă în ceea ce priveşte respectarea art. 53 din Constituţie nu pot exista dubii atâta vreme cât art. 4 alin. (3) din această ordonanţă de urgenţă impune explicit "(3) Măsurile prevăzute la alin. (2) trebuie să fie proporţionale cu situaţiile care le-au determinat şi se aplică cu respectarea condiţiilor şi limitelor prevăzute de lege." În particular, măsurile care vizează "evacuarea din zona afectată" [art. 4 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004] şi "participarea la activităţi în folosul comunităţii" [art. 4 alin. (5) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004] şi, mai ales, "orice măsuri sunt necesare pentru înlăturarea stării de forţă majoră" [art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004] nu sunt lăsate la discreţia autorităţilor administrative, ci sunt supuse rigorilor constituţionale ale proporţionalităţii şi celorlalte condiţii şi limite stabilite de art. 53 din Constituţie, prin chiar prevederile art. 4 considerat de Curtea Constituţională susceptibil de neconstituţionalitate. Pe cale de consecinţă, prevederile art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 ar putea fi interpretate şi în sensul că urmăresc să ofere o mai bună protecţie a drepturilor fundamentale ale cetăţenilor care ar putea fi afectate de stări excepţionale precum stările de alertă, de asediu sau de urgenţă şi nu neapărat că ar urmări afectarea "în sens negativ" (a se vedea Decizia nr. 1.189/2008) a drepturilor lor fundamentale [contrar art. 115 alin. (6) din Constituţie] ori restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale în modalităţi nepermise de art. 53 din Constituţie. În concluzie, norma de referinţă pentru controlul de constituţionalitate în prezenta cauză nu putea fi art. 115 alin. (6) din Constituţie, ci art. 53 pe care Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 îl respectă.