§ 12. - Decizia 157/2020 [R/A] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. f) şi ale art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă
M.Of. 397
În vigoare Versiune de la: 15 Mai 2020
8. În opinia Avocatului Poporului, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 aduce atingere prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta sa referitoare la caracterul previzibil al legii. Examinând cuprinsul ordonanţei de urgenţă criticate, autorul excepţiei reţine nerespectarea de către legiuitor a principiului previzibilităţii legii prin definirea defectuoasă a "stării de alertă", care neavând consacrare constituţională, presupune o circumstanţiere detaliată, la nivel infraconstituţional, a cazurilor în care se poate declara. Previzibilitatea cadrului legal de reglementare a stării de urgenţă constituie nu doar premisa legalităţii măsurilor dispuse, ci şi garanţia respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale, a căror restrângere poate fi realizată doar prin lege şi numai în limitele impuse de prevederile art. 53 din Constituţie. Astfel, prevederile art. 2 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 nu sunt clare, având în vedere că, potrivit textului, "starea de alertă - se declară potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă şi se referă la punerea de îndată în aplicare a planurilor de acţiuni şi măsuri de prevenire, avertizare a populaţiei, limitare şi înlăturare a consecinţelor situaţiei de urgenţă". Definiţia presupune operaţia logică de determinare a însuşirilor proprii unui concept, indicarea unor caracteristici pentru a fi identificată. Or, prin "definiţia" stării de alertă nu se realizează o configurare explicită a conceptului, prin indicarea însuşirilor proprii stării de alertă, legiuitorul limitându-se la a stabili că declararea stării de alertă se realizează în condiţiile actului normativ criticat şi că are în vedere punerea de îndată în aplicare a planurilor de acţiuni şi măsuri de prevenire, avertizare a populaţiei, limitare şi înlăturare a consecinţelor situaţiei de urgenţă, motiv pentru care această manieră de a redacta o definiţie face ca norma legală să vină în contradicţie cu prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie.