§ 107. - Decizia 157/2020 [R/A] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. f) şi ale art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă
M.Of. 397
În vigoare Versiune de la: 15 Mai 2020
80. Pe de altă parte, analizând evoluţia cadrului legal în materia stării de alertă, Curtea observă că forma iniţială a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 26 aprilie 2004, prevedea la art. 4 alin. (2) că, "pe timpul stării de alertă se pot dispune, cu respectarea prevederilor art. 53 din Constituţia României, republicată, măsuri pentru restrângerea unor drepturi sau libertăţi fundamentale referitoare, după caz, la libera circulaţie, inviolabilitatea domiciliului, interzicerea muncii forţate, dreptul de proprietate privată ori la protecţia socială a muncii, aflate în strânsă relaţie de cauzalitate cu situaţia produsă şi cu modalităţile specifice de gestionare a acesteia", iar în alin. (3) că "Măsurile de restrângere a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi prevăzute la alin. (2) trebuie să fie proporţionale cu situaţiile care le-au determinat şi se aplică cu respectarea condiţiilor şi limitelor prevăzute de lege". Cu alte cuvinte, ordonanţa de urgenţă viza chiar restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale, actul normativ având ca scop crearea cadrului legal al măsurilor excepţionale impuse de gestionarea situaţiei de criză, raţiunea legii fiind aceea de a constitui temeiul legal al restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale, în acord cu imperativul constituţional stabilit în art. 53 alin. (1). Or, o atare prevedere expresă, coroborată cu prevederile în temeiul cărora se instituiau măsurile care vizează evacuarea cetăţenilor, respectiv obligaţia acestora de a participa la activităţi în folosul comunităţilor locale, venea în contradicţie cu art. 115 alin. (6) din Constituţie, întrucât, în cadrul constituţional ulterior revizuirii Legii fundamentale din anul 2003, restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale nu poate fi realizată decât printr-o lege, ca act formal al Parlamentului.