§ 13. - Decizia 1556/2011 [R/R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 62 alin. (1) lit. a) şi art. 63 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, ale art. 36 alin. (2) şi art. 40 lit. j) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii şi ale art. 9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară

M.Of. 91

În vigoare

Versiune de la: 6 Februarie 2012

Aceleaşi considerente sunt valabile şi cu privire la art. 40 lit. j) din Legea nr. 317/2004, sub aspectul încălcării art. 125 alin. (2) şi art. 133 alin. (1) din Constituţie, deoarece legea organică nu face diferenţe între judecători şi procurori şi, prin urmare, art. 125 alin. (2) din Legea fundamentală este aplicabil deopotrivă procurorilor. Cele două texte constituţionale garantează faptul că magistraţii sunt protejaţi împotriva imixtiunilor de orice fel în cariera lor, iar orice decizie referitoare la evoluţia carierei, inclusiv sancţionarea sunt luate numai de Consiliul Superior al Magistraturii. Este evident că suspendarea din funcţie este o veritabilă sancţiune pentru magistrat, dar, cu toate acestea, decizia nu revine Consiliului Superior al Magistraturii, care nu are competenţa de a aprecia în cazul art. 62 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, care instituie un caz de suspendare din funcţie prin efectul legii, dar care devine efectivă numai de la data adoptării hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii. Se constată astfel că determinantă pentru suspendarea din funcţie a magistratului, în cazul punerii în mişcare a acţiunii penale, este dispoziţia procurorului, fără a exista pentru Consiliul Superior al Magistraturii posibilitatea de a aprecia, la rândul său, cu privire la necesitatea obiectivă a acestei măsuri.