§ 13. - Decizia 154/2023 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28-30 şi 41^1 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, ale Ordonanţei Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii şi pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor şi a Ordonanţei Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, ale art. 92 alin. (7) din capitolul II - Reglementări specifice personalului din instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională al anexei nr. VII - Familia ocupaţională de funcţii bugetare ''Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională'' la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 86 alin. (8) din anexa nr. VI - Familia ocupaţională de funcţii bugetare ''Apărare, Ordine Publică şi Securitate Naţională'' la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 4 din Legea dialogului social nr. 62/2011

M.Of. 753

În vigoare
Versiune de la: 18 August 2023
11. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, ca neîntemeiată, în ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate referitoare la discriminare. În acest sens, arată că nu sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 16, întrucât situaţia militarilor nu poate fi asimilată cu situaţia altor categorii sociale pentru a vorbi despre o aplicare a aceluiaşi tratament. În ceea ce priveşte critica raportată la art. 40 din Constituţie, arată că aceasta nu se regăseşte în excepţia cu care instanţa de contencios constituţional a fost sesizată şi consideră că este o critică nouă cu privire la care Curtea Constituţională nu poate fi învestită în mod direct în timpul dezbaterilor publice. Prin urmare, solicită respingerea ca inadmisibilă a acestei critici. Referitor la criticile raportate la art. 41 din Constituţie, arată că acestea privesc probleme de aplicare a legii, solicitând respingerea lor ca inadmisibile. De asemenea, solicită respingerea, ca inadmisibile, a tuturor celorlalte critici formulate, întrucât nu este motivat prin ce anume se încalcă textele constituţionale invocate.