Decizia 148/2024 [R] referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru modificarea art. 5 alin. (1) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României
M.Of. 408
În vigoare Versiune de la: 30 Aprilie 2024
Decizia 148/2024 [R] referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru modificarea art. 5 alin. (1) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României
Dată act: 20-mar-2024
Emitent: Curtea Constitutionala
Marian Enache | - preşedinte |
Mihaela Ciochină | - judecător |
Cristian Deliorga | - judecător |
Dimitrie-Bogdan Licu | - judecător |
Laura-Iuliana Scântei | - judecător |
Livia Doina Stanciu | - judecător |
Elena-Simina Tănăsescu | - judecător |
Varga Attila | - judecător |
Benke Karoly | - prim-magistrat-asistent |
1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea art. 5 alin. (1) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, obiecţie formulată de un număr de 54 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al partidului Uniunea Salvaţi România din Camera Deputaţilor şi deputaţi neafiliaţi.
2. Obiecţia de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 1.992 din 5 martie 2024 şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 687A/2024.
3. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate se susţine că legea criticată modifică Legea nr. 370/2004 cu mai puţin de 6 luni înaintea alegerilor, ceea ce aduce atingere principiilor previzibilităţii normelor şi stabilităţii juridice, prevăzute de art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, care se constituie în garanţii împotriva arbitrarului (Decizia nr. 139 din 13 martie 2019).
4. Adoptând anumite "Linii Directoare" referitoare la conduita electorală europeană, Comisia de la Veneţia a precizat în Codul bunelor practici în materie electorală că orice reformă care vizează legislaţia electorală care urmează să se aplice unor alegeri trebuie să aibă loc suficient de devreme pentru a putea fi cu adevărat aplicabilă. Stabilitatea dreptului este un element important al credibilităţii procesului electoral şi este esenţială pentru consolidarea democraţiei. Necesitatea de a garanta stabilitatea nu priveşte, în practică, doar principiile fundamentale a căror contestare formală este greu de imaginat, ci regulile mai precise ale dreptului electoral. De aceea, trebuie evitate nu numai manipulările în favoarea partidului la putere, ci chiar tentativele de manipulare. Ar fi necesar să se evite nu atât modificarea sistemelor de scrutinuri, care pot fi întotdeauna îmbunătăţite, ci modificarea lor frecventă sau cu puţin timp (mai puţin de un an) înainte de alegeri.
5. Se apreciază că termenul de un an este unul minimal, existând şi opinii conform cărora legile electorale nu se pot modifica decât cu cel puţin 2 ani înainte de alegeri. Aceasta permite partidelor politice să îşi actualizeze structurile şi activităţile, iar corpului social să se orienteze din punct de vedere politic.
6. Se arată că instanţa constituţională a subliniat importanţa recomandărilor Codului bunelor practici în materie electorală, care, chiar dacă nu au un caracter obligatoriu, constituie coordonate ale unui scrutin democratic, în raport cu care statele îşi pot manifesta opţiunea liberă în materie electorală, cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, în general, şi a dreptului de a fi ales şi de a alege, în special. Se mai evidenţiază că, în materie electorală, intempestivitatea, nerespectarea stabilităţii legislative sunt cenzurate inclusiv de către Curtea Constituţională, în funcţie de recomandările Comisiei de la Veneţia în materie. Se invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 150 din 12 martie 2020, nr. 426 din 11 iulie 2023, nr. 681 din 21 octombrie 2021 şi Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012.
7. Legea criticată nu respectă cerinţele de calitate a legii, sub aspectul previzibilităţii normei, ceea ce conduce în mod direct la lipsa de stabilitate a statului din moment ce în sistemul constituţional român funcţia prezidenţială reprezintă funcţia cea mai înaltă din stat, având legitimitatea şi autoritatea conferite de votul universal, egal, direct, secret şi liber exprimat al cetăţenilor. Astfel, se încalcă şi prevederile art. 2 alin. (1) şi ale art. 80 şi 81 din Constituţie. Ţinând seama de timpul scurt rămas până la alegeri, destinatarii normei juridice nu îşi pot forma o reprezentare clară a drepturilor şi obligaţiilor, ceea ce contravine principiilor legalităţii şi securităţii juridice, prevăzute de art. 1 alin. (3)-(5) din Constituţie. Se subliniază jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit căreia cetăţenii trebuie protejaţi contra unui pericol creat de legiuitor prin normele juridice pe care le propune şi adoptă, pentru a nu fi afectată însăşi securitatea juridică a persoanei.
8. Se consideră că neconstituţionalitatea legii votate, prin raportare la încălcarea art. 147 din Constituţie, derivă inclusiv din faptul că, începând cu anul 2010, Curtea a subliniat necesitatea ca întreaga legislaţie electorală referitoare inclusiv la alegerea Preşedintelui României să fie reexaminată, urmând să fie concentrată într-un cod electoral.
9. Se apreciază că termenul de 3 luni prevăzut de art. 97 din Constituţie pentru organizarea alegerilor în caz de vacanţă a funcţiei de Preşedinte al României - stabilit constituţional ca normă de excepţie, pentru tranşarea cât mai rapidă a unei situaţii extraordinare şi asigurarea stabilităţii statului - este prevăzut şi chiar prelungit ("3 luni anterioare lunii în care ajunge la termen mandatul de preşedinte") prin legea criticată, ca termen ordinar pentru situaţia normală de ajungere la final a unui mandat de 5 ani, printr-o normă care contravine astfel principiilor constituţionale.
10. Se învederează că propunerea legislativă votată este nejustificată şi nefundamentată, iar documentul de fundamentare (expunerea de motive) este atât din punct de vedere formal, cât şi substanţial neconform din perspectiva normelor de tehnică legislativă prevăzute în Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, aspect incompatibil cu principiul legalităţii prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituţie. Nu sunt clar prezentate cerinţele care reclamă intervenţia normativă şi nici principiile care au stat la baza modificărilor. Caracterul sumar al instrumentului de prezentare şi motivare, precum şi lipsa de fundamentare temeinică a actelor normative au fost sancţionate de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, în raport cu aceleaşi exigenţe de claritate, previzibilitate a legii şi securitate a raporturilor juridice impuse de art. 1 alin. (5) din Constituţie, cu invocarea deopotrivă a normelor de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. În susţinerea neconstituţionalităţii prin prisma motivelor indicate sunt invocate deciziile Curţii Constituţionale nr. 710 din 6 mai 2009, nr. 682 din 27 iunie 2012 şi nr. 139 din 13 martie 2019.
11. Se apreciază că legea criticată aduce atingere dreptului de vot, dreptului de a fi ales şi principiului egalităţii în drepturi, prevăzute de art. 16, 36 şi 37 din Constituţie. Modificarea termenelor cu puţin timp înainte de desfăşurarea procesului electoral afectează exercitarea drepturilor electorale ale candidaţilor, ale cetăţenilor şi ale opoziţiei, contravenind principiilor democratice fundamentale şi obligaţiilor internaţionale ale statului. Schimbările legislative care intervin într-un termen scurt înaintea alegerilor afectează egalitatea de şanse, favorizând partidele la putere sau candidaţii cu resurse mai mari, în detrimentul candidaţilor sau al partidelor care nu se află la putere, care şi-au făcut strategiile electorale bazându-se pe legislaţia în vigoare.
12. În opinia autorilor obiecţiei de neconstituţionalitate, introducerea unor modificări legislative fără un proces amplu de consultare publică şi fără a oferi timp suficient pentru diseminarea şi înţelegerea acestora subminează transparenţa şi limitează capacitatea cetăţenilor de a face alegeri informate. Mai mult decât atât, proiectul votat are un potenţial ridicat de a crea dificultăţi "membrilor administraţiei electorale", sub aspectul adaptării la procedura nou-instituită şi operaţiunile de ordin tehnic pe care aceasta le presupune. În orice democraţie consolidată, însuşi dreptul material este afectat în condiţiile în care normele procedurale restrâng sau îngreunează posibilitatea exercitării acestuia. Este invocată Decizia Curţii Constituţionale nr. 51 din 25 ianuarie 2012.
13. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, obiecţia de neconstituţionalitate a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere.
14. Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că obiecţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
15. Se arată că reglementarea criticată nu aduce elemente de noutate referitoare la organizarea propriu-zisă a scrutinului şi nici nu modifică procedurile prin care dreptul de a alege şi dreptul de fi ales se pot exercita, astfel încât soluţia normativă, edictată la mai puţin de un an prin raportare la data sufragiului, să poată fi apreciată ca imprevizibilă pentru alegători. Chiar dacă ziua alegerilor pentru Preşedintele României urmează să fie stabilită într-un interval mai larg, aducea sa la cunoştinţa publică se realizează cu păstrarea condiţiei referitoare la necesitatea adoptării de către Guvern a unei hotărâri în acest sens, cu 75 de zile înainte, care se publică în Monitorul Oficial al României, potrivit art. 108 alin. (4) din Constituţie.
16. Legea criticată nu modifică tipul de scrutin reglementat de normele electorale în vigoare, este fundamentată pe jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale şi nu contravine art. 1 alin. (5) din Constituţie cu raportare la Codul bunelor practici în materie electorală - Linii directoare şi raportul explicativ, adoptat de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept în cadrul celei de-a 52-a Sesiuni Plenare (Veneţia, 18-19 octombrie 2002). Raportul asupra calendarului şi inventarului criteriilor politice de evaluare a alegerilor adoptat de Consiliul pentru alegeri democratice cu ocazia celei de-a 34-a Reuniuni (Veneţia, 14 octombrie 2010) reţine că orice reformă care vizează legislaţia electorală care urmează să se aplice unor alegeri trebuie să aibă loc suficient de devreme pentru a putea fi cu adevărat aplicabilă. Cu toate acestea, în anumite situaţii, pot fi acceptate excepţii de la regula de un an, de exemplu, dacă este necesar să fie remediate pe cale legislativă probleme neprevăzute. Legea criticată nu are natura unei intervenţii legislative reformatoare, ci conţine remedii juridice aduse în raport cu realităţile sociale şi politica legislativă a statului român, pe care legiuitorul primar le-a apreciat ca fiind în concordanţă cu dezideratele electorale prezente şi viitoare ale societăţii.
17. Se apreciază că legea criticată este conformă cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, pronunţată în aplicarea art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, sens în care se invocă hotărârile din 2 martie 1987 şi 6 octombrie 2005, pronunţate în cauzele Mathieu-Mohin şi Clerfayt împotriva Belgiei şi Hirst împotriva Regatului Unit.
18. Se subliniază că soluţiile normative prevăzute de legea criticată nu sunt de natură să perturbe stabilitatea cadrului normativ electoral existent, legiuitorul păstrând un just echilibru între exigenţa respectării deciziilor instanţei de contencios constituţional în materie şi îndreptarea deficienţelor constatate în dreptul pozitiv naţional.
19. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate potrivit cărora expunerea de motive nu ar fi conformă cu normele de tehnică legislativă, se arată că prezumţia de conformitate a expunerii de motive cu exigenţele normelor de tehnică legislativă se susţine şi din perspectiva verificării sale de către Consiliul Legislativ, în calitatea acestuia de organ consultativ de specialitate al Parlamentului, care, prin avizul emis, nu a formulat obiecţii sau propuneri. În ceea ce priveşte celelalte afirmaţii ale autorilor se arată că acestea nu sunt urmate şi de prezentarea motivelor care ar putea conduce la concluzia fundamentării insuficiente a soluţiei normative criticate, simpla citare a deciziilor Curţii Constituţionale nr. 710 din 6 mai 2009, nr. 682 din 27 iunie 2012 şi nr. 139 din 13 martie 2019, fără contextualizarea necesară, neputând fi reţinută ca fiind relevantă în cauză. Totodată, pentru a argumenta conformitatea cu Legea fundamentală a legii criticate, se invocă şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 238 din 3 iunie 2020.
20. Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 16, 36 şi 37 din Constituţie se arată că un sistem electoral democratic şi stabil, inspirat din voinţa reală a celor care, potrivit art. 2 din Legea fundamentală, sunt deţinătorii suveranităţii naţionale, este de natură să determine o percepţie şi o atitudine civică corespunzătoare a cetăţenilor şi, totodată, poate să impună o conduită adecvată competitorilor electorali. Reglementarea perioadei în care se organizează alegerile pentru Preşedintele României este necesar să fie realizată, potrivit art. 73 alin. (3) lit. a) din Constituţie, prin lege organică adoptată în cadrul dezbaterilor parlamentare. Invocarea formală a necesităţii ca schimbările legislative să nu intervină la mai puţin de un an faţă de data organizării alegerilor nu poate fi reţinută ca fiind relevantă în speţă, fără prezentarea unor argumente concrete.
21. Elementele esenţiale ale legii electorale care trebuie să se bucure de o stabilitate sporită sunt sistemul electoral propriuzis, componenţa comisiilor electorale şi alcătuirea lor, circumscripţiile electorale şi regulile de constituire ale acestora. În speţă, intervenţia asupra perioadei în care se stabileşte ziua votării nu reprezintă reconfigurarea vreunuia dintre elementele esenţiale ale cadrului normativ electoral care dau consistenţă drepturilor electorale ale cetăţeanului, prin urmare modificarea astfel realizată nu poate reprezenta o încălcare a principiului securităţii juridice, chiar dacă este edictată la mai puţin de un an faţă de perioada de desfăşurare a alegerilor prezidenţiale. Se mai evidenţiază faptul că Legea nr. 370/2004 nu a format obiectul unor modificări şi/sau completări în anul în curs, iar ultimele două acte normative care prevăd evenimente legislative cu incidenţă nu sunt recente: Legea nr. 196/2022 privind completarea art. 28 din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României şi Legea nr. 265/2021 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 45/2014 privind modificarea şi completarea Legii nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României.
22. Totodată, soluţia normativă aleasă, prin conservarea condiţiilor originale care, pe de o parte, facilitează prezenţa la desfăşurarea sufragiului, prin menţinerea zilei de duminică drept zi în care are loc alegerea celei mai reprezentative funcţii din statul român, şi care, pe de altă parte, sub forma prevederii dispozitiv-imperative, continuă să impună Guvernului ca data de referinţă să fie stabilită prin hotărâre cu cel puţin 75 de zile înainte, atestă că rezultatul activităţii de legiferare a Parlamentului îl constituie stabilitatea şi eficienţa legislativă. Legea criticată nu creează dificultăţi pentru exercitarea efectivă a scrutinului electoral, nu dezorientează cetăţenii sau opţiunile acestora în cadrul procesului electoral, nu creează tratamente preferenţiale pentru competitorii electorali şi nici nu va putea influenţa, chiar şi indirect, rezultatul alegerilor.
23. Susţinerile autorilor obiecţiei de neconstituţionalitate, referitoare la lipsa "transparenţei legislative", afectarea "accesului la informaţie", "fără a oferi timpul suficient pentru diseminarea şi înţelegerea modificărilor legislative", sunt în dezacord cu desfăşurarea procesului legislativ pe care l-a urmat legea în ambele Camere ale Parlamentului. La Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, iniţiativa legislativă parlamentară care, prin adoptare, a devenit legea care constituie obiectul contenciosului constituţional a fost înregistrată la 11 decembrie 2023, iar, ulterior, după solicitarea şi obţinerea avizelor autorităţilor de specialitate şi până la 26 februarie 2024, când a fost adoptată şi înaintată Camerei Deputaţilor, aceasta a fost în procedură legislativă. Camera decizională a desfăşurat propriul proces legislativ până la 5 martie 2024, data votului final, achiesând la soluţiile normative cu care a fost sesizată, cu un singur amendament care însă nu afectează fondul reglementării, având natura unei îndreptări de tehnică legislativă. Prin urmare, în intervalul 11 decembrie 2023-5 martie 2024, legea a fost în procedura legislativă constituţională, pe parcursul căreia orice persoană interesată a avut posibilitatea să parcurgă toate documentele de specialitate, prin accesarea şi consultarea fişelor propunerii legislative de pe site-urile celor două instituţii, şi să solicite prezenţa la şedinţele din cadrul comisiilor avizatoare şi raportoare sau la şedinţele de plen ale celor două Camere ale Parlamentului consacrate dezbaterilor generale, pe articole şi cu prilejul exercitării votului final, ori să urmărească online respectivele şedinţe.
25. Cu privire la încălcarea principiului stabilităţii normelor juridice în domeniul electoral se precizează că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a identificat două elemente componente ale principiului securităţii juridice în materie electorală, care trebuie îndeplinite în mod cumulativ pentru a atrage incidenţa acestui principiu (Decizia nr. 150 din 12 martie 2020). Un prim aspect al principiului securităţii juridice în materia electorală îl constituie frecvenţa modificărilor legislative, care determină impredictibilitatea cadrului normativ şi confuzia alegătorilor cu privire la sistemul de scrutin aplicabil, respectiv momentul în care intervin modificările legislative. Un al doilea aspect al principiului securităţii juridice în materie electorală vizează obiectul reglementării, şi anume dacă modificările legislative propuse vizează elemente esenţiale ale legii electorale, precum sistemul electoral propriu-zis, componenţa comisiilor electorale, circumscripţiile şi regulile de constituire a circumscripţiilor. Aplicând cele două criterii ale principiului securităţii juridice în materie electorală la conţinutul legii criticate, se constată că adoptarea actului normativ prin care se aduc modificări legii privind alegerea Preşedintelui României s-a realizat cu mai puţin de un an înaintea alegerilor pe care le reglementează, iar stabilirea unei perioade mai lungi înainte de expirarea mandatului Preşedintelui României în care se pot organiza alegeri prezidenţiale pentru un nou mandat nu este un element esenţial al legii electorale, pentru că nu modifică sistemul electoral propriu-zis, componenţa comisiilor electorale, circumscripţiile electorale sau regulile de constituire a circumscripţiilor electorale. Din contră, prin stabilirea unui termen mai lung în care se pot organiza alegeri prezidenţiale înainte de expirarea mandatului Preşedintelui României, se evită suprapunerea alegerilor generale (alegeri parlamentare şi alegeri prezidenţiale), aspect care reflectă inclusiv voinţa legiuitorului constituant derivat, care a dorit decalarea alegerilor parlamentare de cele prezidenţiale. Cu alte cuvinte, în ipoteza în care alegerile parlamentare şi alegerile prezidenţiale se suprapun (cum este cazul în anul 2024 - în condiţiile în care ultima suprapunere a alegerilor generale a avut loc în anul 2004), pentru a respecta intenţia originară a legiuitorului constituant derivat, instituirea unei perioade mai mari de timp anterior expirării mandatului prezidenţial în care se pot organiza alegerile prezidenţiale are scopul de a evita suprapunerea campaniilor electorale pentru alegerile prezidenţiale şi pentru alegerile parlamentare. Prin urmare, se consideră că legea criticată respectă principiul securităţii juridice în materie electorală, aşa cum a fost dezvoltat în Codul bunelor practici în materie electorală al Comisiei de la Veneţia şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
26. Cu privire la încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, motivat de faptul că expunerea de motive nu ar prezenta în mod clar cerinţele care reclamă intervenţia normativă şi principiile de bază care au stat la baza modificărilor, se precizează că instanţa constituţională nu are competenţa de a controla constituţionalitatea expunerilor de motive.
27. În ceea ce priveşte argumentele referitoare la încălcarea art. 147 din Constituţie cu privire la nerespectarea unei decizii a instanţei constituţionale (Decizia nr. 51 din 25 ianuarie 2012) prin care se recomanda necesitatea adoptării de către legiuitor a unui cod electoral, chiar dacă relevantă pentru o mai bună organizare a cadrului legal în materie electorală, se arată că această recomandare a Curţii Constituţionale nu poate constitui un argument de neconstituţionalitate a legii supuse controlului de constituţionalitate. De altfel, dacă s-ar accepta ca valid un astfel de argument, ar însemna că toată legislaţia electorală în vigoare în acest moment, indiferent de tipul alegerilor, a devenit neconstituţională după publicarea în Monitorul Oficial al României a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 51 din 25 ianuarie 2012, pentru că Parlamentul României nu a adoptat până în prezent un cod electoral, aspect care reflectă, de fapt, nu o obligaţie constituţională instituită de legiuitorul negativ legiuitorului pozitiv, ci o chestiune de politică legislativă în materie electorală, în marja de apreciere pe care o are organul reprezentativ în temeiul art. 73 alin. (3) lit. a) din Constituţie.
28. Cu privire la argumentele referitoare la încălcarea art. 80, 81 şi 97 din Constituţie, se arată că, în mod eronat, autorii sesizării consideră că vacanţa funcţiei de Preşedinte al României, reglementată în mod expres de art. 97 din Constituţie, este similară cu finalul mandatului în exerciţiu al Preşedintelui României.
29. În ceea ce priveşte argumentele referitoare la încălcarea drepturilor electorale fundamentale, autorii sesizării doar invocă art. 36 şi 37 din Constituţie dar nu argumentează juridic în ce măsură legea supusă controlului de constituţionalitate restrânge exerciţiul acestora (fie direct, fie indirect). Or, invocarea unor dispoziţii constituţionale într-o sesizare de neconstituţionalitate nu trebuie să fie formală, ci efectivă. Din textele constituţionale invocate de autorii sesizării nu se poate desluşi în mod rezonabil vreo critică de neconstituţionalitate, dată fiind generalitatea lor. Altfel, invocarea celor două articole din Constituţie (art. 36 şi 37) este pur formală pentru că legea criticată nu cuprinde reglementări care să afecteze vreun drept electoral, fie de rang constituţional, fie de rang legal.
30. Cu privire la încălcarea egalităţii în drepturi se arată că modificarea perioadei în care se pot convoca alegerile prezidenţiale, cu maximum 3 luni înainte de luna în care expiră mandatul prezidenţial în exerciţiu, este o prevedere care se aplică în mod egal şi nediscriminatoriu tuturor actorilor electorali care vor dori să participe la alegerile prezidenţiale, fără a crea o discriminare sau un privilegiu pentru unul sau mai mulţi actori politici.
31. Referitor la încălcarea principiului transparenţei decizionale, se consideră că legea criticată a parcurs toate etapele procedurii parlamentare, aspecte care, de altfel, nu au fost criticate de autorii sesizării, fiind adoptată la 26 februarie 2024 de Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, şi la 5 martie 2024 de Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională. Totodată, aspectele invocate de autorii sesizării referitoare la consultarea publică privesc mai degrabă transparenţa decizională conform Legii nr. 52/2003, şi anume transparenţa decizională în adoptarea actelor normative de autorităţile administraţiei publice, întrucât doar acestea din urmă nu beneficiază de garanţiile procedurale de transparenţă decizională prevăzute de procedura legislativă parlamentară, garanţii care, de altfel, au fost respectate în procesul de adoptare a legii criticate.
32. Cu privire la critica potrivit căreia legea analizată are un potenţial ridicat de a crea dificultăţi membrilor administraţiei electorale, invocându-se în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 51 din 25 ianuarie 2012, se consideră că argumentul Curţii Constituţionale care a condus la neconstituţionalitatea legii analizate prin acea decizie a fost faptul că reglementarea, în forma adoptată, era de natură să determine dificultăţi în exercitarea dreptului de vot, dificultăţi care puteau avea ca efect, în cele din urmă, restrângerea exerciţiului acestui drept. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care s-a constatat neconstituţionalitatea legii, iar nu potenţialele dificultăţi pe care le-ar fi ridicat aplicarea legii pentru autorităţile cu competenţă în materie.
34. Se arată că, din perspectiva principiului securităţii juridice în materie electorală, stabilitatea legislaţiei constituie un element important al credibilităţii procesului electoral, iar modificarea frecventă a normelor poate dezorienta alegătorii. În acest sens, Codul bunelor practici în materie electorală recomandă statelor asigurarea unei stabilităţi în ceea ce priveşte legislaţia în materie electorală, iar la paragrafele 64 şi 65 din Raportul explicativ se prevede că "trebuie garantată nu atât stabilitatea principiilor fundamentale, cât stabilitatea unor reguli mai speciale ale dreptului electoral, în special cele care reglementează sistemul electoral propriu-zis, componenţa comisiilor electorale şi constituirea teritorială a circumscripţiilor" şi că "ceea ce trebuie evitat este nu atât modificarea sistemelor de scrutin - ele pot fi întotdeauna îmbunătăţite -, ci modificarea lor frecventă sau cu puţin timp (mai puţin de un an) înainte de alegeri". Aceste recomandări, reţinute şi de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa constantă, nu pot fi ignorate, chiar dacă nu au caracter obligatoriu. În jurisprudenţa sa, instanţa de contencios constituţional a reţinut că instabilitatea legislativă în materie electorală, determinată de modificarea acestei legislaţii, s-a relevat a fi nu doar un factor de incertitudine juridică, ci şi o cauză a deficienţelor acestei legislaţii, statuându-se că este necesară menţinerea unei stabilităţi a legilor în materie electorală, ca expresie a principiului securităţii juridice.
35. Având în vedere că, potrivit Codului bunelor practici în materie electorală, elementele esenţiale asupra cărora trebuie să se asigure stabilitatea legislativă vizează "sistemul electoral propriu-zis, componenţa comisiilor electorale şi constituirea teritorială a circumscripţiilor", se apreciază că revine Curţii Constituţionale competenţa de a decide în ce măsură data alegerilor poate fi considerată element esenţial, în sensul Codului bunelor practici în materie electorală.
36. Suplimentar, se precizează că măsura privind stabilirea datei pentru alegerea Preşedintelui României nu impietează asupra dreptului de a alege şi de a fi ales, întrucât nu sunt modificate condiţiile constituţionale privind exercitarea acestora, iar egalitatea de şanse consfinţită la art. 16 alin. (3) din Constituţie vizează dreptul cetăţenilor, indiferent de sex, de a exercita funcţii şi demnităţi publice civile sau militare, iar nu competitorii electorali. Prin urmare, din această perspectivă, se consideră că sunt neîntemeiate criticile formulate prin raportare la art. 16, 36 şi 37 din Constituţie.
37. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, generată de lipsa de fundamentare temeinică a intervenţiei legislative în cuprinsul expunerii de motive, se arată că, în acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale, expunerea de motive a legii criticate nu poate forma obiectul controlului de constituţionalitate.
38. Raportat la menţiunea privind pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 80, 81 şi 97 din Constituţie, se apreciază că legea criticată reglementează exclusiv modul de stabilire a datei alegerilor prezidenţiale, fără a afecta durata mandatului Preşedintelui României, rolul său constituţional sau caracterele votului exprimat pentru alegerea sa.
examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, al preşedintelui Senatului şi al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
39. Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii pentru modificarea art. 5 alin. (1) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, care au următorul cuprins:
La articolul 5 din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 12 septembrie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
(1) Ziua alegerilor este duminica. Alegerile au loc cu cel mult 3 luni anterioare lunii în care ajunge la termen mandatul de preşedinte. Cu cel puţin 75 de zile înaintea zilei votării, Guvernul stabileşte data alegerilor prin hotărâre""
40. Textele constituţionale invocate în susţinerea obiecţiei de neconstituţionalitate sunt cele ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept, caracterul democratic al statului, principiul legalităţii şi securitatea juridică, ale art. 2 alin. (1) privind suveranitatea, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 36 privind dreptul de vot, ale art. 37 privind dreptul de a fi ales, ale art. 80 privind rolul Preşedintelui, ale art. 81 privind alegerea Preşedintelui, ale art. 97 privind vacanţa funcţiei de Preşedinte şi ale art. 147 privind deciziile Curţii Constituţionale.
41. În prealabil examinării obiecţiei de neconstituţionalitate, Curtea are obligaţia verificării condiţiilor de admisibilitate ale acesteia, prin prisma titularului dreptului de sesizare, a termenului în care acesta este îndrituit să sesizeze instanţa constituţională, precum şi a obiectului controlului de constituţionalitate. Dacă primele două condiţii se referă la regularitatea sesizării instanţei constituţionale, din perspectiva legalei sale sesizări, cea de-a treia vizează stabilirea sferei sale de competenţă, astfel încât urmează să fie cercetate în ordinea antereferită, iar constatarea neîndeplinirii uneia dintre ele are efecte dirimante, făcând inutilă analiza celorlalte condiţii (Decizia Curţii Constituţionale nr. 66 din 21 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 9 martie 2018, paragraful 38).
42. Obiecţia de neconstituţionalitate îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie sub aspectul titularilor dreptului de sesizare, întrucât a fost formulată de un număr de 54 de deputaţi.
43. Cu privire la termenul în care poate fi sesizată instanţa de contencios constituţional, potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, acesta este de 5 zile de la data depunerii legii adoptate la secretarii generali ai celor două Camere ale Parlamentului, respectiv de două zile, începând de la acelaşi moment, dacă legea a fost adoptată în procedură de urgenţă. Totodată, în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Legea fundamentală, Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor înainte de promulgarea acestora, care, potrivit art. 77 alin. (1) teza a doua din Constituţie, se face în termen de cel mult 20 de zile de la primirea legii adoptate de Parlament, iar, potrivit art. 77 alin. (3) din Constituţie, în termen de cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare.
44. Din coroborarea informaţiilor cuprinse în fişele legislative publicate pe paginile celor două Camere ale Parlamentului rezultă că legea criticată a fost adoptată de Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, în procedură de urgenţă, în data de 26 februarie 2024, după care a fost trimisă Camerei Deputaţilor, care a adoptat-o, în calitate de Cameră decizională, în procedură de urgenţă, la data de 5 martie 2024. La aceeaşi dată, legea a fost depusă la secretarul general al Senatului şi, respectiv, la secretarul general al Camerei Deputaţilor, în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale. Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituţională în data de 5 martie 2024, aşa încât Curtea urmează să constate că obiecţia de neconstituţionalitate a fost formulată în interiorul termenului de două zile prevăzut de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, aspect ce se încadrează în prima ipoteză din paragraful 70 al Deciziei nr. 67 din 21 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 223 din 13 martie 2018.
45. Sub aspectul obiectului sesizării, Curtea urmează să constate că aceasta vizează o lege care nu a fost încă promulgată, astfel că poate forma obiectul controlului de constituţionalitate prevăzut de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie.
46. În consecinţă, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 1, 10, 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze obiecţia de neconstituţionalitate.
(2.1) Critica privind modificarea legislaţiei electorale cu cel puţin un an înainte de data alegerilor raportată la securitatea juridică/principiul legalităţii [art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie]
47. În evaluarea constituţionalităţii legii criticate prezintă relevanţă dispoziţiile Codului bunelor practici în materie electorală. Linii directoare şi raport explicativ, adoptat de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia), în cadrul celei de-a 52-a sesiuni plenare (Veneţia, 18-19 octombrie 2002). Astfel, în cadrul punctului II al Liniilor directoare privind alegerile se arată: "2. Nivelurile normative şi stabilitatea dreptului electoral
a. Separat de regulile care vizează chestiunile de ordin tehnic şi alte aspecte concrete - care pot fi incluse în regulamentul organului executiv - regulile dreptului electoral trebuie să aibă cel puţin un rang legislativ.
b. Elementele fundamentale ale dreptului electoral, în special, sistemul electoral propriu-zis, componenţa comisiilor electorale şi constituirea circumscripţiilor electorale, nu trebuie amendate decât cel puţin cu un an înainte de alegeri, sau trebuie înscrise în constituţie sau formulate în formă de document cu un statut mai înalt decât cel al unei legi ordinare."
48. De asemenea, Raportul explicativ, la pct. 63-66, prevede că stabilitatea dreptului este un element important al credibilităţii procesului electoral şi este esenţială pentru consolidarea democraţiei. Prin urmare, modificarea frecventă a normelor sau caracterul lor complex pot dezorienta alegătorul. Alegătorul poate conchide, în mod corect sau incorect, că dreptul electoral este doar un instrument cu care operează cei care sunt la putere şi că votul alegătorului nu mai este elementul esenţial care decide rezultatul scrutinului. În practică totuşi trebuie garantată nu atât stabilitatea principiilor fundamentale (este puţin probabilă contestarea lor în mod serios), cât stabilitatea unor reguli mai speciale ale dreptului electoral, în special cele care reglementează sistemul electoral propriu-zis, componenţa comisiilor electorale şi constituirea teritorială a circumscripţiilor. Aceste trei elemente sunt frecvent - corect sau incorect - considerate factori decisivi la determinarea rezultatelor scrutinului. De aceea trebuie evitate nu doar manipulările în favoarea partidului la putere, ci înseşi tentativele de manipulare. Ar fi necesar să se evite nu atât modificarea sistemelor de scrutin - acestea pot fi întotdeauna îmbunătăţite -, ci modificarea lor frecventă sau cu puţin timp (mai puţin de un an) înainte de alegeri. Chiar în absenţa unei intenţii de manipulare, modificările vor fi dictate de interesele iminente ale partidului politic. Una dintre modalităţile de evitare a manipulărilor ar fi definirea în Constituţie sau în textul superior legii ordinare a elementelor cele mai sensibile (sistemul electoral propriu-zis, componenţa comisiilor electorale, circumscripţiile sau regulile de constituire a circumscripţiilor). O altă soluţie, mai flexibilă, ar fi să se stipuleze în Constituţie că, în cazul amendării legii electorale, vechiul sistem rămâne aplicabil viitoarelor alegeri - cel puţin dacă acestea vor avea loc în anul care vine - şi că sistemul nou nu va aplicat numai la scrutinurile ulterioare.
49. Declaraţia interpretativă privind stabilitatea legislaţiei electorale, adoptată de Consiliul pentru Alegeri Democratice la cea de-a 15-a reuniune (Veneţia, 15 decembrie 2005) şi de Comisia de la Veneţia la cea de-a 65-a sesiune plenară (Veneţia, 16-17 decembrie 2005), menţionează următoarele:
(i)principiul conform căruia elementele fundamentale ale dreptului electoral nu ar trebui să fie modificate cu mai puţin de un an înainte de alegeri nu are prioritate faţă de alte principii ale Codului de bune practici în materie electorală;
(ii) acest principiu nu trebuie invocat pentru a menţine o situaţie contrară standardelor patrimoniului electoral european sau pentru a împiedica implementarea recomandărilor organizaţiilor internaţionale;
(iii)acest principiu priveşte doar regulile fundamentale ale dreptului electoral, atunci când acestea apar în legile ordinare;
(iv)în special următoarele sunt considerate reguli fundamentale: sistemul electoral propriu-zis, adică regulile referitoare la transformarea voturilor în locuri; regulile referitoare la componenţa comisiilor electorale sau a altui organism care organizează scrutinul; stabilirea limitelor circumscripţiei şi a regulilor referitoare la repartizarea locurilor între circumscripţii;
(v)în general, orice reformă a legislaţiei electorale care urmează să fie aplicată în timpul alegerilor ar trebui să aibă loc suficient de devreme pentru ca aceasta să fie cu adevărat aplicabilă la alegeri.
50. Raportul privind calendarul şi inventarul criteriilor politice pentru evaluarea alegerilor, adoptat de Consiliul pentru Alegeri Democratice la cea de-a 34-a reuniune (Veneţia, 14 octombrie 2010) şi de Comisia de la Veneţia la cea de-a 84-a sesiune plenară (Veneţia, 15-16 octombrie 2010), stabileşte că alegerea nu reprezintă un eveniment singular. Este un proces continuu care implică mai multe etape, ce trebuie analizate pentru a evalua alegerile. Acesta include, printre altele, alegerea sistemului electoral, legislaţia partidelor politice, finanţarea campaniei şi a partidelor etc. (pct. 16). În anumite circumstanţe, s-ar putea accepta excepţii de la regula de un an, şi anume în cazul în care se impune rectificarea, prin intermediul legislaţiei, a unor probleme neprevăzute sau remedierea încălcărilor drepturilor recunoscute internaţional în măsura în care fuseseră încorporate în legea electorală (pct. 19). Astfel, în sensul acestui raport, termenul de evaluare a alegerilor începe cu un an înaintea votului. A doua etapă începe cu data la care sunt convocate alegeri. Acea dată, în circumstanţe normale care implică alegeri periodice, ar trebui să fie la o distanţă rezonabilă de ziua votării pentru a permite tuturor factorilor politici interesaţi să se pregătească pentru competiţia electorală. A treia etapă începe cu deschiderea campaniei electorale. A patra etapă o reprezintă ziua votării propriu-zise şi numărarea voturilor. Următoarea etapă este declararea rezultatelor unei alegeri, urmată de etapa contestaţiilor (pct. 20-24).
51. Raportul privind stabilirea datei alegerilor, adoptat de Consiliul pentru Alegeri Democratice la cea de-a 22-a reuniune (Veneţia, 18 octombrie 2007) şi de Comisia de la Veneţia la cea de-a 72-a sesiune plenară (Veneţia, 19-20 octombrie 2007), distinge trei tipuri de reglementări în ceea ce priveşte stabilirea datei acestor alegeri ordinare: a) într-un număr de state, data acestor alegeri este stabilită cu precizie în Constituţie sau în legea electorală; b) într-un număr de state data alegerilor este stabilită de o autoritate, într-un cadru temporal destul de strict determinat de Constituţie sau de legea electorală; c) în alte state, o autoritate dispune de o marjă (destul de) mare de apreciere în alegerea datei la care vor trebui să aibă loc alegerile ordinare.
52. În Hotărârea din 6 noiembrie 2012, pronunţată în Cauza Ekoglasnost împotriva Bulgariei, paragraful 68, Curtea Europeană a Drepturilor Omului reaminteşte că stabilitatea legislaţiei electorale este de o importanţă deosebită pentru respectarea drepturilor garantate de art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Într-adevăr, dacă un stat modifică prea des regulile electorale fundamentale sau le modifică cu puţin timp înainte de alegeri, riscă să submineze respectul publicului sau încrederea în garanţiile menite să asigure alegeri libere. Curtea trebuie să examineze cu o atenţie deosebită orice măsură adoptată în domeniul legislaţiei electorale care pare să opereze, singură sau în primul rând, în detrimentul opoziţiei, mai ales dacă prin natura ei măsura compromite înseşi şansele partidelor de opoziţie de a ajunge într-o zi la putere. Adoptarea unei astfel de măsuri cu puţin timp înainte de vot, într-un moment în care cota de vot a partidului de guvernământ este în scădere, poate servi ca un indiciu al caracterului său disproporţionat. În paragraful 69 al aceleiaşi hotărâri se menţionează că, în rapoartele sale, Comisia de la Veneţia a reţinut necesitatea stabilităţii unor reguli fundamentale ale sistemului electoral, care nu pot fi modificate cu mai puţin de 1 an înainte de alegeri, sens în care a enumerat în mod neexhaustiv trei astfel de reguli electorale fundamentale: tipul de scrutin, componenţa comisiilor electorale şi împărţirea circumscripţiilor. Curtea apreciază, la rândul său, că şi condiţiile de participare la alegeri impuse grupurilor politice fac parte din regulile electorale fundamentale. În sistemele electorale care impun un anumit număr de condiţii specifice grupurilor politice pentru ca acestea să poată participa la vot, introducerea de noi cerinţe cu puţin timp înainte de data alegerilor poate conduce, în cazuri extreme, la descalificarea automată a partidelor şi coaliţiilor de opoziţie ce beneficiază de un sprijin popular semnificativ şi la avantajarea, în aceste condiţii, a grupărilor politice aflate la putere. Este de la sine înţeles că o astfel de practică este incompatibilă cu ordinea democratică şi că subminează încrederea cetăţenilor în autorităţile publice din ţara lor. Prin urmare, Curtea consideră că reglementările referitoare la condiţiile de prezentare a grupurilor politice la alegeri trebuie să se bucure de aceeaşi stabilitate temporală ca şi celelalte elemente fundamentale ale sistemului electoral. Totodată, Codul bunelor practici în materie electorală este reţinut ca document internaţional relevant şi în Hotărârea din 11 iunie 2009, pronunţată în Cauza Petkov şi alţii împotriva Bulgariei, paragraful 52, sau în Hotărârea din 2 martie 2010, pronunţată în Cauza Grosaru împotriva României, paragraful 22.
53. Recomandările Comisiei de la Veneţia au fost receptate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale - în acest sens a se vedea Decizia nr. 51 din 25 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2012, Decizia nr. 682 din 27 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 11 iulie 2012, Decizia nr. 799 din 18 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 862 din 19 noiembrie 2015, paragrafele 85-87, Decizia nr. 146 din 13 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 28 martie 2019, paragraful 61, Decizia nr. 150 din 12 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 17 martie 2020, paragrafele 68 şi 69, sau Decizia nr. 678 din 29 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 946 din 15 octombrie 2020, paragraful 100, şi nu pot fi ignorate, chiar dacă nu au caracter obligatoriu. Curtea, luând în discuţie forţa juridică a dispoziţiilor Codului bunelor practici în materie electorală, a reţinut că, într-adevăr, acest act nu are un caracter obligatoriu, însă recomandările sale constituie coordonate ale unui scrutin democratic, în raport cu care statele - care se caracterizează ca aparţinând acestui tip de regim - îşi pot manifesta opţiunea liberă în materie electorală, cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, în general, şi a dreptului de a fi ales şi de a alege, în special.
54. Curtea Constituţională a mai statuat că un prim aspect al principiului securităţii juridice în materia electorală îl vizează frecvenţa modificărilor legislative, care determină impredictibilitatea cadrului normativ şi confuzia alegătorilor cu privire la sistemul de scrutin aplicabil. Alternativ, este momentul în care intervin modificările legislative. Cu cât acesta este mai apropiat de data organizării alegerilor, cu atât este mai puternică prezumţia că modificările respective au ca scop crearea unui beneficiu/avantaj pentru partidul politic care le-a adoptat, fiind dictate de interesele lui iminente, şi pot avea ca rezultat manipularea electoratului. Al doilea aspect al principiului securităţii juridice în materia electorală vizează reglementarea elementelor esenţiale ale legii electorale, care trebuie să se bucure de o stabilitate sporită, pe care o poate conferi doar legea constituţională sau legea organică. Aceste elemente sunt identificate în mod expres (sistemul electoral propriu-zis, componenţa comisiilor electorale, circumscripţiile şi regulile de constituire a circumscripţiilor), fiind cele care dau consistenţă drepturilor electorale ale cetăţeanului. Prin urmare, reconfigurarea competenţei autorităţilor publice de a stabili data alegerilor, ca urmare a încetării mandatului Parlamentului ales în anul 2016, cu consecinţa că data respectivă se va stabili printrun act de reglementare primară, nu este un aspect esenţial al legii electorale, care să intre sub incidenţa principiului securităţii juridice. O asemenea opţiune a legiuitorului vizează un aspect ce ţine de repartizarea de competenţe între autorităţile publice, astfel că nici alegătorul nu este dezorientat de o atare schimbare de competenţă şi nici opţiunea sa politică în cadrul procesului electoral sau rezultatul alegerilor nu este influenţată/influenţat sau deturnată/deturnat. În acest context, Curtea a subliniat că atât Codul bunelor practici în materie electorală, cât şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la asigurarea securităţii juridice a cetăţeanului în contextul alegerilor au menirea de a proteja cetăţeanul (alegătorul) de orice modificări legislative care îngreunează înţelegerea şi exercitarea scrutinului electoral ori a modului de votare (Decizia nr. 678 din 29 septembrie 2020, paragrafele 99, 103 şi 104).
55. Curtea a statuat că reglementările referitoare la completarea birourilor electorale de circumscripţie cu reprezentanţii partidelor politice şi ai organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, altele decât cele prevăzute la art. 26 alin. (14) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 20 mai 2015, precum şi ai alianţelor politice sau electorale care nu au în componenţă partide politice sau organizaţii ale cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, reprezentate în condiţiile art. 26 alin. (14) din aceeaşi lege, care participă la alegeri în circumscripţia respectivă, stabilesc aspecte tehnice, care nu sunt de natură să aducă prejudicii exercitării dreptului electoral de a fi ales şi, ca atare, pot fi adoptate într-un termen mai mic de un an până la data organizării alegerilor (Decizia nr. 426 din 11 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1150 din 19 decembrie 2023, paragrafele 19 şi 27).
56. Raportat la cauza de faţă, Curtea observă că art. 5 alin. (1) din Legea nr. 370/2004, în vigoare, prevede că "Ziua alegerilor este duminica. Alegerile au loc în luna anterioară lunii în care ajunge la termen mandatul de preşedinte. Cu cel puţin 75 de zile înaintea zilei votării, Guvernul stabileşte data alegerilor prin hotărâre". Reglementarea criticată modifică fraza a doua a textului antereferit, stabilind că "alegerile au loc cu cel mult 3 luni anterioare lunii în care ajunge la termen mandatul de preşedinte". Analizând modificarea operată, se observă că aceasta dă posibilitatea Guvernului să fixeze data alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al României în perioada septembrie-noiembrie, ţinând seama de faptul că mandatul de Preşedinte ajunge la termen în luna decembrie.
57. Comisia de la Veneţia a observat că există trei sisteme de determinare a stabilirii datei alegerilor [Raport privind stabilirea datei alegerilor, adoptat de Consiliul pentru Alegeri Democratice la cea de-a 22-a reuniune (Veneţia, 18 octombrie 2007) şi de Comisia de la Veneţia la cea de-a 72-a sesiune plenară (Veneţia, 19-20 octombrie 2007) ], România făcând parte din cel de-al doilea sistem menţionat de aceasta [data alegerilor este stabilită de o autoritate, într-un cadru temporal destul de strict determinat de Constituţie sau de legea electorală]. Legea criticată nu schimbă sistemul existent de stabilire a datei alegerilor, ci realizează o modificare de natură temporală în cadrul sistemului pentru care a optat legiuitorul român încă din anul 2004. Plasarea acestei date în ultima parte a mandatului în curs se înscrie în coordonatele democraţiei constituţionale pentru a se asigura succesiunea firească a mandatelor, fără a se afecta caracterul plenar al mandatelor în curs. Ca atare, stabilirea datei alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al României în perioada septembrie-noiembrie sau doar în luna noiembrie în condiţiile în care mandatul în curs expiră în luna decembrie nu relevă decât un aspect de oportunitate legislativă. Indiferent de opţiunea legiuitorului pentru un anumit interval de timp sau altul dintre cele menţionate - care în această privinţă se bucură de o largă marjă de apreciere -, data stabilită asigură succesiunea mandatelor. Curtea reţine că între data anunţării alegerilor şi data alegerilor există o distanţă temporală rezonabilă pentru a permite tuturor factorilor politici interesaţi să se pregătească pentru competiţia electorală.
58. Comisia de la Veneţia a stabilit că sistemul electoral propriu-zis, componenţa comisiilor electorale şi constituirea circumscripţiilor electorale sunt elemente fundamentale ale dreptului electoral şi nu pot fi modificate cu mai puţin de un an anterior datei alegerilor [Codul bunelor practici în materie electorală. Linii directoare şi raport explicativ, adoptat de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia), în cadrul celei de-a 52-a sesiuni plenare (Veneţia, 18-19 octombrie 2002), şi Declaraţia interpretativă privind stabilitatea legii electorale, adoptată de Consiliul pentru Alegeri Democratice la cea de-a 15-a reuniune (Veneţia, 15 decembrie 2005) şi de Comisia de la Veneţia la cea de-a 65-a sesiune plenară (Veneţia, 16-17 decembrie 2005) ]. Elementele fundamentale ale dreptului electoral nu sunt epuizate de cele trei enumerate, astfel că şi alte elemente ale acestuia pot fi calificate ca atare. Modificarea operată, extinzând intervalul temporal în care pot avea loc alegerile, nu vizează, însă, un element de fond sau de substanţă a sistemului electoral. Ca atare, redimensionarea intervalului de timp în care urmează să se fixeze data alegerilor nu schimbă sistemul existent de stabilire a datei alegerilor şi nu pune în discuţie un element fundamental al dreptului electoral.
59. Stabilirea intervalului de timp în care urmează să se fixeze data alegerilor este un aspect important al procesului electoral şi reprezintă o premisă a asigurării periodicităţii alegerilor, însă aceasta este şi rămâne un element tehnic al aplicării acestui principiu atât timp cât data este astfel stabilită prin lege încât să asigure ritmicitatea, succesiunea, continuitatea şi alternanţa organică a mandatelor. Mai mult, o asemenea reglementare nu constituie o reformă a legislaţiei electorale, ci o modificare de ordin tehnic a perioadei în care se pot desfăşura alegerile, astfel că aceasta poate fi realizată într-un termen mai mic de un an faţă de data preconizată a alegerilor.
60. De asemenea, Curtea reţine că nicio prevedere din Constituţie nu stabileşte un anumit interval de timp regresiv în care se poate fixa data alegerilor pentru funcţia de Preşedinte raportat la data ajungerii la termen a mandatului prezidenţial în exerciţiu, astfel că revine legiuitorului competenţa de a stabili un asemenea interval temporal, cu respectarea condiţiilor de raţionalitate menţionate la paragraful 57 al prezentei decizii.
(2.2) Critica privind modificarea intervalului de timp în care poate fi stabilită data alegerilor raportată la securitatea juridică [art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie]
61. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că dreptul la alegeri libere este unanim apreciat ca reprezentând expresia cea mai profundă a organizării unei societăţi cu adevărat democratice şi impune respectarea unor exigenţe, între care şi aceea a stabilităţii normelor juridice în domeniul electoral. Într-un plan mai larg, stabilitatea acestor norme constituie o expresie a principiului securităţii juridice, instituit, implicit, de art. 1 alin. (5) din Constituţie, principiu care exprimă, în esenţă, faptul că cetăţenii trebuie protejaţi contra unui pericol care vine chiar din partea dreptului, contra unei insecurităţi pe care a creat-o dreptul sau pe care acesta riscă s-o creeze, impunând ca legea să fie accesibilă şi previzibilă (Decizia nr. 51 din 25 ianuarie 2012).
62. Modificarea intervalului de timp în care poate fi fixată data alegerilor nu este contrară principiului securităţii juridice şi nu poate conduce la lipsa de previzibilitate a legii. Potrivit Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, legile pot fi modificate, completate, suspendate sau abrogate, fără ca aceste evenimente legislative să poată fi calificate în sine ca o ameninţare la adresa securităţii juridice, ci ca o adaptare a cadrului legislativ la realităţile politice, economice, sociale sau culturale în respectul drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Securitatea juridică protejează cetăţeanul de arbitrar, de exercitarea puterii de stat cu caracter excesiv. Astfel cum s-a arătat, reglementarea criticată nu se referă la un element fundamental al sistemului electoral, ci vizează un aspect tehnic ce se integrează principiului constituţional mai larg al periodicităţii alegerilor în a cărui aplicare un rol important revine legiuitorului. Intervalul de timp stabilit pentru fixarea datei alegerilor este unul rezonabil, nu este intempestiv şi nu produce consecinţe imprevizibile sub aspectul valorizării exigenţelor principiului periodicităţii alegerilor.
(2.3) Critica privind modificarea intervalului de timp în care poate fi stabilită data alegerilor raportată la conţinutul expunerii de motive [art. 1 alin. (5) din Constituţie]
63. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că exigenţele de calitate a legii şi cele privind modul de redactare a expunerii de motive sunt două chestiuni diferite între care nu se poate stabili o relaţie cauzală. În schimb, între acestea există o relaţie funcţională, în sensul că expunerea de motive poate ajuta la o mai bună înţelegere a dispoziţiilor normative, mai ales a celor tehnice, care, prin natura lor, au un limbaj mai greu accesibil. Nu este rolul Curţii Constituţionale să analizeze consistenţa acestei relaţii funcţionale prin prisma modului de redactare a expunerii de motive. Un viciu de neconstituţionalitate extrinsec al legii nu poate rezulta din chiar modul în care iniţiatorul ei şi-a motivat proiectul/propunerea legislativă, în condiţiile în care rezultatul activităţii de legiferare este legea adoptată de Parlament. Aşadar, controlul de constituţionalitate vizează legea, şi nu opţiuni, dorinţe sau intenţii cuprinse în expunerea de motive a legii (Decizia nr. 238 din 3 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 28 iulie 2020, paragrafele 38 şi 39). Prin urmare, Curtea nu are competenţa de a controla concordanţa conţinutului legii cu expunerea de motive a acesteia.
(2.4) Critica privind modificarea intervalului de timp în care poate fi stabilită data alegerilor raportată la egalitatea în drepturi, dreptul de vot şi dreptul de a fi ales (art. 16, 36 şi 37 din Constituţie)
64. Curtea observă că, prin criticile lor, autorii obiecţiei au în vedere faptul că "schimbările legislative care intervin într-un termen scurt înaintea alegerilor afectează egalitate de şanse, favorizând partidele la putere sau candidaţii cu resurse mai mari, în detrimentul candidaţilor sau al partidelor neaflate la putere, care şi-au făcut strategiile electorale bazându-se pe legislaţia în vigoare". Or, aceste critici sunt neîntemeiate atât timp cât în discuţie este un aspect de ordin tehnic, şi nu un element structurant al procesului electoral. De altfel, aceste susţineri sunt mai degrabă afirmaţii, fără să fie argumentate.
(2.5) Critica privind modificarea intervalului de timp în care poate fi stabilită data alegerilor raportată la neadoptarea unui cod electoral (art. 147 din Constituţie)
65. Prin Hotărârea nr. 39 din 14 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 30 decembrie 2009, Curtea a subliniat necesitatea ca întreaga legislaţie electorală referitoare la alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, a Preşedintelui României, la alegerile pentru Parlamentul European, precum şi la alegerea autorităţilor administraţiei publice locale să fie reexaminată, urmând să fie concentrată într-un cod electoral ale cărui dispoziţii comune şi speciale să asigure, în concordanţă cu principiile constituţionale, organizarea unui scrutin democratic, corect şi transparent (a se vedea, în acelaşi sens, Decizia nr. 51 din 25 ianuarie 2012). Curtea reţine că observaţiile cuprinse în hotărârea menţionată cu privire la codificarea normelor în materie electorală nu constituie un parametru de evaluare a normei criticate, codificarea nefiind per se o condiţie a constituţionalităţii reglementării.
(2.6) Critica privind modificarea intervalului de timp în care poate fi stabilită data alegerilor raportată la rolul/mandatul/vacanţa funcţiei de Preşedinte [art. 2 alin. (1), art. 80, 81 şi 97 din Constituţie]
66. Curtea constată că, în cauză, dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi ale art. 80, 81 şi 97 din Constituţie nu sunt incidente, conţinutul lor normativ nereferindu-se la data stabilirii alegerilor la termen pentru funcţia de Preşedinte al României.
67. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
Respinge, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate şi constată că dispoziţiile Legii pentru modificarea art. 5 alin. (1) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.