§ 37. - Decizia 1459/2011 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi ale art. 404 alin. (2) şi art. 406 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii

M.Of. 30

În vigoare

Versiune de la: 13 Ianuarie 2012

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 61 lit. e) din Codul muncii au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu aceleaşi texte din Constituţie şi critici asemănătoare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 689 din 12 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 29 iulie 2008, Curtea a reţinut că împlinirea condiţiilor pentru obţinerea dreptului la pensie naşte vocaţia către dreptul fundamental la pensie, conceput să asigure resursele necesare vieţii după vârsta în care se apreciază că o persoană nu mai poate desfăşura o activitate pentru obţinerea acestor resurse. De asemenea, în măsura în care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege şi au acordul angajatorului, aşa cum prevede art. 41 alin. (5) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, persoanele pentru care s-a născut vocaţia de a obţine dreptul la pensie pot continua munca în vederea obţinerii unor venituri mai mari. Acest drept nu poate însă împieta asupra dreptului de care se bucură angajatorul de a decide asupra celei mai bune soluţii pentru desfăşurarea activităţii sale, mai ales în condiţiile în care angajatul are deja posibilitatea de a obţine pensie.