Decizia 145/2011 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) şi art. 56 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii
M.Of. 199
În vigoare Versiune de la: 22 Martie 2011
Decizia 145/2011 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) şi art. 56 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii
Dată act: 8-feb-2011
Emitent: Curtea Constitutionala
Augustin Zegrean | - preşedinte |
Aspazia Cojocaru | - judecător |
Acsinte Gaspar | - judecător |
Mircea Ştefan Minea | - judecător |
Iulia Antoanella Motoc | - judecător |
Ion Predescu | - judecător |
Puskas Valentin Zoltan | - judecător |
Tudorel Toader | - judecător |
Ingrid Alina Tudora | - magistrat-asistent |
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) şi art. 56 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicată de Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România în Dosarul nr. 3.096/300/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.
La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, avocatul Vasilica Coroiu, cu delegaţie la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
În acest sens, arată că textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale care consacră accesul liber la justiţie şi dreptul de asociere, prin faptul că acordă dreptul oricărei persoane să declanşeze procedura de dizolvare a unei asociaţii.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
Prin Încheierea din 8 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.096/300/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) şi art. 56 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicată de Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România într-o cauză având ca obiect dizolvare persoană juridică.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât legalitatea constituirii asociaţiilor şi fundaţiilor este supusă controlului unei autorităţi publice, respectiv Ministerului Public, care are competenţa generală de a verifica caracterul licit sau ilicit al scopului unei asociaţii ori fundaţii, autoritate care deţine atribuţii în a veghea asupra respectării normelor legale în vigoare şi de a dispune sancţiuni, în cazul încălcării acestora.
Acordarea dreptului oricărei persoane, mai mult sau mai puţin interesate, să declanşeze procedura de dizolvare implică o încălcare a consimţământului şi acordului membrilor unei asociaţii sau fundaţii de a se constitui într-o organizaţie nonprofit, acord ce are ca temei dispoziţiile constituţionale ale art. 40 din Legea fundamentală, fiind astfel încălcat dreptul de asociere.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, apreciază că textele de lege criticate nu contravin normelor constituţionale şi convenţionale invocate, deoarece dreptul de asociere nu este un drept absolut, astfel încât acordarea legitimării procesuale oricărei persoane interesate de a formula cerere de constatare a dizolvării unei asociaţii nu presupune încălcarea accesului liber la justiţie şi nici a dreptului de asociere al cetăţenilor.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 55 alin. (2) şi art. 56 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, care au următorul conţinut:
- Art. 55 alin. (2): "Constatarea dizolvării se realizează prin hotărârea judecătoriei în a cărei circumscripţie se află sediul asociaţiei, la cererea oricărei persoane interesate.";
- Art. 56 alin. (1): "Asociaţia se dizolvă, prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate:
Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 40 alin. (1) referitoare la dreptul de asociere şi art. 129 privind folosirea căilor de atac. Totodată, este invocată şi contrarietatea textelor de lege criticate cu prevederile art. 11 şi art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, raportate la art. 20 din Constituţia României.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că reglementarea criticată a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind, de exemplu Decizia nr. 593 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 27 mai 2009, Decizia nr. 987 din 30 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 23 octombrie 2008, şi Decizia nr. 1.383 din 16 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 1 aprilie 2009.
Prin aceste decizii, Curtea a reţinut că prevederile art. 55- 56 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 fac parte din cap. IX al ordonanţei, care instituie o procedură specială de dizolvare şi lichidare a asociaţiilor, fundaţiilor şi federaţiilor, ce are ca rezultat final îndestularea corespunzătoare a creditorilor, transmiterea bunurilor rămase în urma lichidării şi radierea acestor forme asociative din Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor. Instituirea unei asemenea proceduri speciale este rezultatul faptului că asociaţiile şi fundaţiile, astfel cum prevede art. 1 alin. (2) din ordonanţă, sunt persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial, iar dizolvarea poate interveni şi pentru alte motive decât cele strict economice.
Este cazul, spre exemplu, al situaţiilor prevăzute de prevederile art. 56 alin. (1) lit. a)-c) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, şi anume atunci când scopul sau activitatea asociaţiei a devenit ilicită ori contrară ordinii publice, când realizarea scopului este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice ori când asociaţia urmăreşte un alt scop decât cel pentru care s-a constituit.
Curtea a reţinut, totodată, că debitorul are la dispoziţie toate mijloacele de probă prin care să se apere împotriva cererilor de dizolvare şi lichidare, ordonanţa în cauză neîngrădind în niciun fel folosirea acestora. Aşa fiind, reglementarea legitimării procesuale a oricărei persoane interesate de a formula cerere de constatare a dizolvării unei asociaţii, în cazurile stabilite de art. 56 din ordonanţa criticată, nu contravine dispoziţiilor constituţionale sau convenţionale referitoare la dreptul de asociere, fiind de competenţa instanţelor judecătoreşti să verifice existenţa interesului de a promova o astfel de cerere.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) şi art. 56 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicată de Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România în Dosarul nr. 3.096/300/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.
Documente corelate
Dacă doriți să acces la toate documente corelate, autentifică-te în Sintact. Nu ai un cont Sintact? Cere un cont demo »