Decizia 1436/2011 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1^1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
M.Of. 888
În vigoare Versiune de la: 15 Decembrie 2011
Decizia 1436/2011 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1^1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
Dată act: 25-oct-2011
Emitent: Curtea Constitutionala
Augustin Zegrean | - preşedinte |
Aspazia Cojocaru | - judecător |
Acsinte Gaspar | - judecător |
Petre Lăzăroiu | - judecător |
Mircea Ştefan Minea | - judecător |
Ion Predescu | - judecător |
Puskas Valentin Zoltan | - judecător |
Tudorel Toader | - judecător |
Ingrid Alina Tudora | - magistrat-asistent |
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (11) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Maria Baloşan în Dosarul nr. 7.526/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 136D/2011.
La apelul nominal se prezintă, pentru părţile Gheorghe Niţescu şi Mona Lisa Niţescu, avocatul Ionescu Nicolae, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte autorul excepţiei şi celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului părţilor prezente, care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale şi solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 270/2010 şi nr. 1.020/2010.
Prin Încheierea din 19 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 7.526/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 7 alin. (11) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Maria Baloşan într-o cauză având ca obiect o revendicare imobiliară.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prin reglementarea legală criticată se creează posibilitatea instanţelor de judecată de "a nu se prevala de dispoziţiile imperative, obligatorii şi indiscutabile ale Constituţiei şi Convenţiei europene a drepturilor omului, prejudiciindu-se, astfel, drepturile adevăratului titular al dreptului de proprietate". În acest sens arată că în lipsa unei distincţii clare a sferei condiţiilor cerute de lege, astfel cum se prevede în art. 7 alin. (11) din Legea nr. 10/2001, se induce foarte uşor în opinia instanţelor de judecată convingerea că simpla respectare a condiţiilor esenţiale ale unui contract de vânzare-cumpărare, încheiat în baza Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, ar însemna că acesta reprezintă un titlu perfect valabil, care poate fi opus cu succes titlului de proprietate al adevăratului proprietar.
Ca atare, este evident că în lipsa unei stipulări clare a condiţiilor în care aceste contracte sunt considerate valabil încheiate, în afara celor impuse de Legea nr. 112/1995, care nu pot fi considerate nişte condiţii suficiente, acţiunile promovate de către titularul real al dreptului de proprietate - deposedat în mod abuziv de imobilul proprietatea sa - urmează a fi admise prin acordarea unui echivalent bănesc, iar nu prin restituirea bunului, ceea ce aduce atingere dreptului de proprietate privată, consacrat prin art. 44 din Constituţie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, legiuitorul fiind liber să opteze în privinţa modalităţii prin care se realizează repararea prejudiciului suferit de titularii dreptului de proprietate deposedaţi abuziv.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 7 alin. (11) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, prevederi ce au fost introduse prin art. I pct. 4 din Legea nr. 1/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 3 februarie 2009.
"Nu se restituie în natură, ci doar în echivalent, imobilele care au fost înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, cu respectarea condiţiilor cerute de lege."
Autorul excepţiei invocă încălcarea normelor constituţionale ale art. 44 alin. (2), (3) şi (4) referitoare la dreptul de proprietate privată, precum şi a prevederilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că reglementarea criticată a mai fost supusă controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi norme constituţionale, în acest sens fiind Decizia nr. 270 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 11 mai 2010, Decizia nr. 720 din 1 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 7 iulie 2010, şi Decizia nr. 1.020 din 14 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 683 din 8 octombrie 2010.
Prin aceste decizii Curtea a statuat că, prin adoptarea Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 1/2009, s-a urmărit clarificarea regimului juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu respectarea normelor constituţionale privind dreptul de proprietate privată.
Legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea acestuia, instituind limitări rezonabile în valorificarea ca drept subiectiv garantat, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, astfel încât Curtea apreciază că nu poate fi reţinută pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 44 din Constituţie.
În ceea ce priveşte modalitatea prin care se realizează repararea prejudiciului suferit de titularii dreptului de proprietate, deposedaţi în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa că legiuitorul este liber să opteze atât în privinţa sferei bunurilor pentru care stabileşte măsurile reparatorii, cât şi a întinderii şi a modalităţii de acordare a acestora, în funcţie de situaţia concretă a respectivelor bunuri.
De altfel, în subsidiar, Curtea observă că autorul excepţiei critică prevederile art. 7 alin. (11) din Legea nr. 10/2001, atât din perspectiva unor lacune legislative, precum şi a modului de aplicare a acestor prevederi legale de către instanţele de judecată, aspecte ce excedează însă competenţei Curţii Constituţionale.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (11) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Maria Baloşan în Dosarul nr. 7.526/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Documente corelate
Dacă doriți să acces la toate documente corelate, autentifică-te în Sintact. Nu ai un cont Sintact? Cere un cont demo »