§ 68. - Decizia 138/2019 [A/R] referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (1), a sintagmei ''cu valabilitate permanentă'' cuprinsă în art. 52 cu referire la lit. a) şi ale art. 63 lit. a) şi b) din Legea privind sistemul public de pensii

M.Of. 375

În vigoare

Versiune de la: 14 Mai 2019

56. Cu privire la acordarea acestui beneficiu, Curtea constată că art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările şi completările ulterioare (abrogată în prezent, prin Legea nr. 263/2010), prevedea că "Asiguraţii nevăzători beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, indiferent de vârstă, dacă au realizat ca nevăzător cel puţin o treime din stagiul complet de cotizare prevăzut de lege", iar art. 59 din Legea nr. 263/2010 prevede că "Nevăzătorii beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, indiferent de vârstă, dacă au realizat ca nevăzător cel puţin o treime din stagiul complet de cotizare". În raport cu această ultimă reglementare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 16 din 21 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 19 noiembrie 2015, pronunţată în cadrul soluţionării unui recurs în interesul legii, a statuat că "noţiunea de «nevăzător» se referă exclusiv la cecitatea absolută". Prin urmare, în prezent, noţiunea desemnează numai persoana încadrată în gradul de handicap grav, tipul de handicap vizual, cu pierderea totală a vederii. În consecinţă, prin noul text, legiuitorul a renunţat la noţiunea de nevăzător şi a înlocuit-o cu o sintagmă care vizează numai gradul de handicap grav şi tipul de handicap vizual.