§ 16. - Decizia 136/2023 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287 alin. (1) lit. b) din Codul penal
M.Of. 664
În vigoare Versiune de la: 19 Iulie 2023
11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile art. 287 alin. (1) lit. b) din Codul penal încalcă principiul legalităţii, egalitatea în drepturi şi dreptul la un proces echitabil. Arată că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "refuzul organului de executare" se înţelege refuzul părţii unui raport juridic, care poate fi orice persoană sau entitate, de a pune în aplicare o hotărâre judecătorească prin care este obligată să îndeplinească un anumit act. Consideră că sintagma menţionată este neclară şi imprevizibilă în raport cu multitudinea de obligaţii ce pot fi dispuse în sarcina debitorilor prin hotărâri judecătoreşti pronunţate în materie civilă. Prin modul de interpretare restrâns la organul de executare silită, sintagma criticată conduce la imposibilitatea sancţionării unor fapte penale evidente de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti. Arată că, în speţă, instanţa civilă a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri, obligând comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor la punerea în posesie a proprietarului şi, respectiv, comisia judeţeană la emiterea titlului de proprietate de îndată, de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. Întrucât punerea în posesie nu a avut loc şi nu a fost emis titlul de proprietate, a fost formulată plângere penală pentru nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, însă organul de urmărire penală a interpretat, în mod greşit, că organ de executare poate fi numai executorul judecătoresc, pornind de la prevederile art. 623 din Codul de procedură civilă, care stabilesc că executarea silită a oricărui titlu executoriu, cu excepţia celor care au ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat sau bugetului Uniunii Europene şi bugetului Comunităţii Europene a Energiei Atomice, se realizează numai de către executorul judecătoresc, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel. Autorii excepţiei subliniază că, potrivit dispoziţiilor art. 622 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie şi numai în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, dacă prin lege specială nu se prevede altfel, ceea ce înseamnă că, în speţă, organe de executare sunt comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi, respectiv, comisia judeţeană, care sunt două entităţi învestite prin lege cu punerea în posesie şi, respectiv, emiterea titlului de proprietate corespunzător. Consideră că viciul de redactare a normei juridice criticate determină încălcarea dreptului la un proces echitabil, deoarece existenţa infracţiunii este apreciată de organele judiciare în mod arbitrar, în funcţie de consideraţii subiective. De asemenea, dispoziţiile de lege criticate aduc atingere şi principiului nediscriminării, deoarece acelaşi act poate fi interpretat de un procuror ca fiind corespunzător, iar de un altul ca necorespunzător.