§ 10. - Decizia 136/2017 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală cu privire la soluţia legislativă potrivit căreia exercitarea funcţiei de verificare a legalităţii trimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcţiei de judecată, precum şi ale art. 342-348 din acelaşi cod

M.Of. 547

În vigoare
Versiune de la: 11 Iulie 2017
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, judecătorul de cameră preliminară, autor al acesteia, susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate - care reglementează, pe de o parte, compatibilitatea exercitării funcţiei de verificare a legalităţii trimiterii în judecată cu exercitarea funcţiei de judecată, iar, pe de altă parte, procedura camerei preliminare - încalcă dreptul la un proces echitabil şi prezumţia de nevinovăţie. Consideră că textele de lege criticate au un impact negativ cu privire la procesul echitabil, termenul de soluţionare a cauzei, probaţiune (sub aspectul verificării legalităţii probelor), măsurile preventive, prezumţia de nevinovăţie şi funcţia judiciară exercitată de judecătorul de cameră preliminară, întrucât acesta din urmă îndeplineşte şi funcţia de judecată în aceeaşi cauză, deşi ar trebui să fie incompatibil să judece fondul. Criticile de neconstituţionalitate vizează şi lipsa de publicitate a şedinţei de judecată, încălcarea principiului egalităţii armelor şi faptul că termenele prevăzute în procedura camerei preliminare sunt de recomandare, astfel că duc la o prelungire nejustificată a procesului penal. În ceea ce priveşte măsurile preventive, arată că, potrivit art. 348 din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară este obligat, la cerere sau din oficiu, să verifice măsurile preventive, or, în procedura camerei preliminare, temeiurile arestării preventive sunt greu de verificat. De asemenea, menţionează că, în cazul în care judecătorul de cameră preliminară constată neregularităţi ale actului de sesizare sau exclude anumite probe administrate, încheierea se comunică parchetului care a emis rechizitoriul, răspunsul procurorului fiind supus unui termen de 5 zile, care, în practică, nu este respectat. Astfel, susţine că, inclusiv sub aspectul soluţiilor ce pot fi pronunţate în camera preliminară, această instituţie este deficitară.