§ 10. - Decizia 1354/2010 [A] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente

M.Of. 761

În vigoare
Versiune de la: 15 Noiembrie 2010
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Avocatul Poporului arată în esenţă că prin stabilirea, potrivit art. II coroborat cu art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, a unei limite a cuantumului despăgubirilor în cazul persoanelor ale căror procese sau cereri, formulate în temeiul Legii nr. 221/2009, nu au fost soluţionate prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive se instituie un tratament juridic diferit faţă de persoanele care deţin deja o hotărâre judecătorească definitivă, pronunţată în soluţionarea unui proces sau a unei cereri, formulată tot în temeiul Legii nr. 221/2009. Astfel, persoane care au depus cereri în acelaşi timp, urmând aceeaşi procedură prevăzută de Legea nr. 221/2009, vor beneficia de un tratament juridic diferenţiat, unele prin stabilirea de despăgubiri într-un cuantum nelimitat lăsat la aprecierea instanţei de judecată, altele prin stabilirea de despăgubiri pe care instanţa de judecată le acordă cu respectarea plafonului cuantumului stabilit de lege. Aşadar, se poate ajunge la o inechitate în cazul în care persoane aflate în aceeaşi situaţie, care au început în acelaşi timp procedura legală de obţinere a despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, să beneficieze de un tratament juridic diferit, constând în acordarea unei despăgubiri într-un cuantum nelimitat pentru cel căruia i-a fost soluţionată cererea, şi într-un cuantum limitat, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, pentru cel căruia, din motive independente de voinţa sau acţiunea sa, instanţele nu i-au soluţionat cererea.