§ 23. - Decizia 1353/2008 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului
M.Of. 884
În vigoare Versiune de la: 29 Decembrie 2008
În primul rând, se impun unele observaţii cu privire la susţinerea instanţei de judecată potrivit căreia interpretarea unui text constituţional este atributul exclusiv al Curţii Constituţionale. Această afirmaţie este privită de Curte cu unele rezerve. Desigur, atributul interpretării Constituţiei, cu efecte erga omnes, revine prioritar instanţei de contencios constituţional, deciziile Curţii fiind, conform art. 147 alin. (4) teza a doua din Legea fundamentală, general obligatorii şi au putere numai pentru viitor. Din examinarea dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie rezultă că excepţiile de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele sunt ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial. În cazul în care excepţia este ridicată din oficiu de instanţă, aceasta are obligaţia, potrivit art. 29 alin. (4) teza finală din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, de a o motiva prin încheierea de sesizare a Curţii. Fără îndoială că pentru a realiza această obligaţie legală instanţa procedează la interpretarea atât a legilor, cât şi a Constituţiei, pentru că numai astfel va putea pune în evidenţă motivele pentru care apreciază că o anumită dispoziţie dintr-o lege este sau nu conformă cu dispoziţiile sau principiile Constituţiei. Această operaţiune reprezintă mijlocul prin care Constituţia şi legea asociază instanţele judecătoreşti la controlul constituţionalităţii legilor. Aşadar, în ceea ce priveşte motivarea prezentei excepţii invocate din oficiu de instanţa de judecată, Curtea constată că aprecierea cu privire la caracterul de act administrativ sau nu al unui act emis sau adoptat de autorităţile publice locale aparţine instanţei sesizate cu soluţionarea litigiului.