Decizia 1316/2008 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 496 şi art. 497 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură civilă
M.Of. 873
În vigoare Versiune de la: 23 Decembrie 2008
Decizia 1316/2008 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 496 şi art. 497 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură civilă
Dată act: 2-dec-2008
Emitent: Curtea Constitutionala
Ioan Vida | - preşedinte |
Nicolae Cochinescu | - judecător |
Aspazia Cojocaru | - judecător |
Acsinte Gaspar | - judecător |
Petre Lăzăroiu | - judecător |
Ion Predescu | - judecător |
Puskas Valentin Zoltan | - judecător |
Tudorel Toader | - judecător |
Augustin Zegrean | - judecător |
Antonia Constantin | - procuror |
Claudia Miu | - prim-magistrat-asistent |
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 496 şi art. 497 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marin Trandafir şi Zamfira Trandafir în Dosarul nr. 1 0.832/281/2007 al Judecătoriei Ploieşti.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
Prin Încheierea din 18 februarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 10.832/281/2007, Judecătoria Ploieşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 496 şi art. 497 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură civilă într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei la executare formulată de către Marin Trandafir şi Zamfira Trandafir, autorii excepţiei de neconstituţionalitate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16, art. 21 şi art. 24, întrucât instituie competenţa executorului de a întocmi procesul-verbal de situaţie şi de a emite somaţia către debitor, limitându-i acestuia dreptul de a se adresa justiţiei şi dreptul de a se apăra. În acest mod, se ajunge la situaţia ca debitorul să fie pus într-o situaţie de inferioritate faţă de creditorul urmăritor.
Judecătoria Ploieşti şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că prevederile legale criticate nu îngrădesc accesul liber la justiţie din moment ce actele întocmite de către executorul judecătoresc sunt supuse cenzurii instanţelor judecătoreşti.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 496 şi art. 497 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură civilă, texte care au următorul cuprins:
"În vederea identificării imobilului urmă rit, executorul judecătoresc se va deplasa la locul unde este situat acesta şi va încheia un proces-verbal de situaţie. Procesul-verbal va cuprinde, pe lângă datele prevăzute în art. 504 alin. 1 pct. 1-3, 5, 6 şi 14, şi descrierea cât mai amănunţită a imobilului urmă rit".
"După întocmirea procesului-verbal de situaţie, executorul va soma pe debitor că, dacă nu va plăţi, se va trece la vânzarea imobilelor cuprinse în acest proces-verbal".
Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 24 privind dreptul la apărare.
Dispoziţiile legale contestate fac parte integrantă din Secţiunea II - Formalităţile premergătoare vânzării la licitaţii al Capitolului IV - Urmărirea silită a bunurilor imobile din cadrul Cărţii V - Despre executarea silită al Codului de procedură civilă. Aceste dispoziţii legale acordă un rol important executorului judecătoresc în cadrul executării silite, hotărârile judecătoreşti, precum şi celelalte titluri executorii fiind executate de către acesta, în temeiul art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Curtea reţine că este de resortul exclusiv al legiuitorului de a prevedea în sarcina executorului judecătoresc dreptul de a efectua anumite operaţiuni ce premerg vânzării la licitaţie a bunurilor imobile a acestuia, în speţă încheierea procesului-verbal de situaţie. Acest lucru nu echivalează, însă, cu lipsa oricărui remediu procesual aflat la îndemâna părţilor interesate. De aceea, legiuitorul a prevăzut la art. 399 din Codul de procedură civilă faptul că împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. În consecinţă, este evident că şi debitorul împotriva căruia poartă executarea silită a unui bun imobil are posibilitatea de a face o asemenea contestaţie. De asemenea, şi somaţia de plată prevăzută la art. 497 alin. 1 din Codul de procedură civilă poate fi atacată în aceleaşi condiţii.
Având în vedere cele arătate, Curtea reţine că nu se poate susţine încălcarea accesului liber la justiţie sau a dreptului la apărare al debitorului.
Raportat la critica de neconstituţionalitate ce vizează încălcarea art. 16 din Constituţie, Curtea reţine că aceasta este neîntemeiată, întrucât principiul egalităţii presupune soluţii juridice similare unor situaţii comparabile; or este evident că executorul judecătoresc şi creditorul, respectiv debitorul nu se află în aceeaşi situaţie, astfel încât tratamentul juridic ce se impune într-o asemenea ipoteză nu poate fi decât diferit.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
Documente corelate
Dacă doriți să acces la toate documente corelate, autentifică-te în Sintact. Nu ai un cont Sintact? Cere un cont demo »