Decizia 131/2005 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2671 din Codul penal, precum şi a... - Decizia 131/2005

Ioan Vida	- preşedinte
Nicolae Cochinescu	- judecător
Aspazia Cojocaru	- judecător
Constantin Doldur	- judecător
Acsinte Gaspar	- judecător
Kozsokar Gabor	- judecător
Petre Ninosu	- judecător
Ion Predescu	- judecător
Şerban Viorel Stănoiu	- judecător
Iuliana Nedelcu	- procuror
Marieta Safta	- magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 267¹ din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 160^a, 160^b şi 189 din Codul de procedură penală, ridicată de Ion Efta în Dosarul nr. 7.601/2004 al Tribunalului Hunedoara - Secţia penală.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată în ceea ce priveşte art. 267¹ din Codul penal şi art. 189 din Codul de procedură penală, iar cu privire la dispoziţiile art. 160^a şi 160^b din Codul de procedură penală, pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilă, arătând că acestea nu au legătură cu cauza dedusă judecăţii.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 14 octombrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 7.601/2004, Tribunalul Hunedoara - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 267¹ din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 160^a, 160^b şi 189 din Codul de procedură penală, ridicată de Ion Efta în dosarul menţionat.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că art. 267¹ din Codul penal încalcă art. 53 din Constituţie, întrucât "limitele extrem de mari ale pedepselor prevăzute [ ... ] vor impune o privare de libertate care nu este proporţională cu situaţia care a generat-o". În opinia autorului excepţiei, aceleaşi prevederi sunt în contradicţie şi cu art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, întrucât "cetăţenii care fac infracţiuni cu un grad de pericol abstract mai ridicat ca şi alţii nu pot fi trataţi în mod identic cu aceştia şi limitele speciale ale infracţiunilor nu pot fi identice".

Referitor la dispoziţiile art. 160^a şi 160^b din Codul de procedură penală, se apreciază că acestea sunt contrare dreptului la un proces echitabil şi dispoziţiilor constituţionale privind restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi "în măsura în care acelaşi judecător care judecă cauza pe fond va dispune şi măsura arestării şi va verifica legalitatea acesteia la un interval de 60 de zile". Se arată în acest sens că "acelaşi judecător va dispune menţinerea măsurii şi în cursul judecăţii şi va da şi o soluţie influenţată de luarea acestei măsuri care aproape sigur va fi de condamnare, lucru reliefat şi în practică".

Cât priveşte art. 189 din Codul de procedură penală, se susţine că încalcă dreptul la un proces echitabil, întrucât poate conduce la situaţia ca instanţa să nu încuviinţeze probele, atunci când părţile nu sunt de acord să suporte sumele de bani pentru administrarea acestora, astfel încât cei fără mijloace materiale nu pot avea un proces echitabil.

Tribunalul Hunedoara - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În susţinerea opiniei exprimate cu privire la art. 267¹ din Codul penal, se arată că limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru infracţiunea de tortură nu pot face obiectul unei cenzuri din partea Curţii Constituţionale, iar în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 160^a şi 160^b din Codul de procedură penală, că acestea "nu au legătură cu cauza, având în vedere că inculpatul a fost trimis în stare de libertate şi este judecat în stare de libertate". În sfârşit, art. 189 din Codul de procedură penală este apreciat ca fiind constituţional, întrucât trebuie coroborat cu prevederile art. 2, 3 şi 4 din Codul de procedură penală, "în sensul că instanţa de judecată este obligată să aibă rol activ în desfăşurarea procesului penal, iar actele necesare desfăşurării procesului penal se îndeplinesc şi din oficiu, deoarece instanţa trebuie să asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei".

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că art. 267¹ din Codul penal nu încalcă prevederile art. 53 din Constituţie, sancţionarea mai aspră a infracţiunii de tortură atunci când a avut ca urmare moartea victimei, faţă de forma simplă a infracţiunii, fiind doar o consecinţă a pericolului social ridicat al faptei care are ca rezultat moartea victimei. Aceleaşi dispoziţii legale criticate sunt considerate a fi în concordanţă cu art. 16 din Legea fundamentală, întrucât nu creează nici privilegii, nici discriminări în raport de criteriile egalităţii în drepturi, enumerate de art. 4 din Constituţie.

Totodată, se apreciază că art. 160^a şi 160^b din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor cuprinse în Legea fundamentală, iar cu privire la art. 189 din Codul de procedură penală se arată că opţiunea instanţei, în sensul plăţii de către părţi a cheltuielilor judiciare, nu este în contradicţie cu prevederile constituţionale ce consacră dreptul la un proces echitabil.

În concluzie, Guvernul consideră că excepţia este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că sesizarea Curţii Constituţionale este nelegală, întrucât din încheierea de sesizare lipseşte opinia instanţei de judecată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 267¹ din Codul penal, precum şi dispoziţiile art. 160^a, 160^b şi 189 din Codul de procedură penală.

Prevederile din Codul penal criticate ca neconstituţionale au următorul conţinut:

- Art. 267¹: "Fapta prin care se provoacă unei persoane, cu intenţie, o durere sau suferinţe puternice, fizice ori psihice, îndeosebi cu scopul de a obţine de la această persoană sau de la o persoană terţă informaţii sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis, de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori de a intimida sau a face presiuni asupra unei terţe persoane, sau pentru oricare alt motiv bazat pe o formă de discriminare oricare ar fi ea, atunci când o asemenea durere sau astfel de suferinţe sunt aplicate de către un agent al autorităţii publice sau de orice altă persoană care acţionează cu titlu oficial sau la instigarea ori cu consimţământul expres sau tacit al unor asemenea persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Dacă fapta prevăzută la alin. 1 a avut vreuna din urmările arătate în art. 181 sau 182, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.

Tortura care a avut ca urmare moartea victimei se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani.

Tentativa se pedepseşte.

Nici o împrejurare excepţională, oricare ar fi ea, fie că este vorba de stare de război sau de ameninţări cu războiul, de instabilitate politică internă sau de orice altă stare de excepţie, nu poate fi invocată pentru a justifica tortura; de asemenea, nu poate fi invocat nici ordinul superiorului sau al unei autorităţi publice.

Faptele prevăzute în alin. 1 nu constituie infracţiunea de tortură dacă durerea sau suferinţele rezultă exclusiv din sancţiuni legale şi sunt inerente acestor sancţiuni sau ocazionate de ele."

Textele din Codul de procedură penală criticate ca neconstituţionale au următorul conţinut:

- Art. 160^a: "Arestarea preventivă a inculpatului poate fi dispusă în cursul judecăţii, prin încheiere motivată, dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi există vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 148.

Încheierea poate fi atacată separat cu recurs. Termenul de recurs este de 24 de ore şi curge de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă. Dosarul va fi înaintai instanţei de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se judecă în 3 zile. Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea nu este suspensiv de executare.

Dispoziţiile art. 151 se aplică şi în cazul arestării inculpatului în cursul judecăţii.

Faţă de inculpatul care a mai fost anterior arestat în aceeaşi cauză, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, se poate dispune din nou această măsură, dacă au intervenit elemente noi care fac necesară privarea sa de libertate.";

- Art. 160^b: "În cursul judecăţii, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.

Dacă instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.

Încheierea poate fi atacată cu recurs, prevederile art. 160^a alin. 2 aplicându-se în mod corespunzător.";

- Art. 189: "Cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedură, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de probă, retribuirea apărătorilor, precum şi orice alte cheltuieli ocazionate de desfăşurarea procesului penal se acoperă din sumele avansate de stat sau plătite de părţi.

Cheltuielile judiciare prevăzute în alin. 1, avansate de stat, sunt cuprinse distinct, după caz, în bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Justiţiei, Ministerului Public şi Ministerului de Interne."

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate următoarele prevederi din Legea fundamentală:

- Art. 4 alin. (2): "România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.";

- Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";

- Art. 21 alin. (3): "Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.";

- Art. 53 alin. (1): "Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea retine următoarele:

I. În opinia autorului excepţiei, art. 267¹ din Codul penal este în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1), privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii, precum şi cu cele ale art. 53 alin. (1), referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

Aceste critici nu pot fi reţinute, întrucât stabilirea limitelor de pedeapsă pentru infracţiunea de tortură, care dă expresie voinţei legiuitorului în aplicarea unor măsuri de politică penală, nu este de natură să încalce prevederile constituţionale privitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi. Sancţionarea mai aspră a acestei infracţiuni este justificată, fiind determinată de gradul său ridicat de pericol social. Câtă vreme textul de lege criticat se aplică în mod egal tuturor celor vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de tortură, fără nici un privilegiu sau discriminare în raport de criteriile egalităţii în drepturi prevăzute de art. 4 alin. (2) din Constituţie, nu poate fi reţinută nici pretinsa încălcare, prin dispoziţiile art. 267¹ din Codul penal, a principiului egalităţii în faţa legii.

II. În ceea ce priveşte art. 160^a şi 160^b din Codul de procedură penală, care reglementează arestarea inculpatului în cursul judecăţii, respectiv verificările privind arestarea inculpatului în cursul judecăţii, Curtea constată că acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei, întrucât autorul excepţiei, Ion Efta, a fost trimis în judecată în stare de libertate şi este judecat în stare de libertate. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^a şi 160^b din Codul de procedură penală urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (1) şi alin. (6) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora: "(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. [ ... ]

[ ... ] (6) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale

III. Nu poate fi primită nici critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 189 din Codul de procedură penală, constând în încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3). Astfel, plata cheltuielilor judiciare în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală nu încalcă dreptul la un proces echitabil, deoarece, de regulă, sumele necesare sunt avansate de stat, iar în cazurile în care se solicită ca plata să o facă părţile chiar în cursul procesului, de exemplu în cazul unor expertize solicitate de părţile civile ori de părţile responsabile civilmente, refuzul plăţii nu împiedică desfăşurarea procesului şi nu înlătură obligarea organului judiciar de a soluţiona cauza în mod corect, echitabil, cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale stabilite de lege.

De altfel, cu privire la dispoziţiile art. 189 din Codul de procedură penală, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa, prin Decizia nr. 295 din 8 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 8 august 2003, reţinând că acestea sunt constituţionale. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 267¹ din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 189 din Codul de procedură penală, ridicată de Ion Efta în Dosarul nr. 7.601/2004 al Tribunalului Hunedoara - Secţia penală.

2. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^a şi 160^b din Codul de procedură penală, ridicată de acelaşi autor în aceeaşi cauză.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 martie 2005.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 304 din data de 12 aprilie 2005

Decizia 131/2005 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2671 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 160a, 160b şi 189 din Codul de procedură penală

M.Of. 304

Decizia 131/2005 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2671 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 160a, 160b şi 189 din Codul de procedură penală

M.Of. 304

Documente corelate

Acte numărul de obiecte din listă: (2)

Acte influenţate numărul de obiecte din listă: (2)