§ 36. - Decizia 1305/2011 [R/R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40^1 teza întâi din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, art. 7 lit. a) şi art. 9 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, precum şi art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă

M.Of. 30

În vigoare

Versiune de la: 13 Ianuarie 2012

Distinct de cele de mai sus, se reţine faptul că este de competenţa legiuitorului a stabili procedura de executare silită, astfel încât acesta poate reglementa atât reguli generale, cât şi excepţii de la acestea, în funcţie de specificul fiecărui caz. În cazul de faţă, legiuitorul are deplină legitimitate constituţională de a reglementa competenţa executorului judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit de a înfiinţa poprirea la cererea creditorului. În acest sens s-a pronunţat Curtea prin Decizia nr. 123 din 9 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 5 martie 2010, când a analizat constituţionalitatea unui text de lege care stabileşte competenţa materială şi teritorială pentru soluţionarea cererii creditorului de înfiinţare a popririi.