§ 65. - Decizia 13/2016 [A] privind examinarea recursului în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie referitor la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 500/2002), ale art. 7 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007), coroborate cu prevederile art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002), şi ale art. 222 din Codul civil, adoptat prin Legea nr. 287 din 17 iulie 2009, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Codul civil), vizând calitatea procesuală pasivă a acestui minister în litigiile dintre angajaţi şi instituţiile/unităţile cu personalitate juridică aflate în subordinea sa, având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială, raportat la calitatea sa de ordonator principal de credite

M.Of. 763

În vigoare
Versiune de la: 29 Septembrie 2016
21. Obligarea ordonatorilor principali la alocarea creditelor bugetare necesare executării obligaţiilor băneşti derivate din raporturile de serviciu este lipsită de suport legal, dar şi inutilă, în condiţiile în care executarea acestei obligaţii nu poate fi făcută în alte condiţii decât cele prevăzute de procedura bugetară cuprinsă în Legea nr. 500/2002. Rolul, responsabilităţile şi, în consecinţă, relaţiile dintre ordonatorii de credite sunt trataţie de legiuitor în art. 20-25 din Legea nr. 500/2002 şi detaliate prin acte normative subsecvente.