§ 25. - Decizia 1265/2011 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (5) teza finală din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
M.Of. 885
În vigoare
Versiune de la: 14 Decembrie 2011
Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulată, Curtea constată că autorul excepţiei porneşte de la o ipoteză greşită, în sensul în care teza finală a art. 17 alin. (5) din lege se aplică numai angajaţilor din sfera publică. Or, acest text vizează toate raporturile de muncă existente la un moment dat şi care sunt modificate în mod expres printr-o lege. Nu se poate susţine că, de principiu, legiuitorul nu poate interveni în raporturile de muncă stabilite în sfera privată printr-un act normativ, acesta, spre exemplu, putând modifica durata concediului de odihnă la care salariatul are dreptul; condiţiile de acordare a preavizului de către părţile contractante şi durata acestuia; durata normală a muncii, exprimată în ore/zi şi ore/săptămână; contractul colectiv de muncă ce reglementează condiţiile de muncă ale salariatului; durata perioadei de probă etc. Mai mult, legiuitorul poate modifica şi cuantumul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, astfel încât, indiferent de cele consemnate în contractul individual de muncă, părţile nu pot prevedea drepturi băneşti inferioare acestuia. Rezultă că această prevedere legală permite legiuitorului să îşi îndeplinească obligaţia pozitivă de a prevedea şi crea cadrul legal necesar în care să se desfăşoare raporturile de muncă.