§ 27. - Decizia 124/2018 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003
M.Of. 567
În vigoare Versiune de la: 5 Iulie 2018
21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 46/2003 au mai constituit obiect al analizei de constituţionalitate prin raportare la critici asemănătoare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 162 din 26 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 3 aprilie 2008, şi Decizia nr. 1.429 din 2 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 7 ianuarie 2011, Curtea a reţinut, în esenţă, că prevederile art. 21 şi 22 din Legea nr. 46/2003 se referă la "informaţiile privind starea pacientului, rezultatele investigaţiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale". Acest tip de informaţii privind sănătatea persoanei intră în noţiunea de viaţă privată, fiind prin urmare un mod de a realiza protecţia drepturilor prevăzute de art. 26 din Constituţie, consacrate în egală măsură şi în art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest context, Curtea Constituţională a invocat Hotărârea din 25 februarie 1997, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în speţa "Z. contra Finlandei", în care s-a arătat că "protecţia datelor personale, nu în ultimul rând a datelor cu caracter medical, este de o importanţă fundamentală pentru ca o persoană să se poată bucura de dreptul său la respectarea vieţii private şi a vieţii de familie aşa cum este acesta garantat de art. 8 din Convenţie. [...] în lipsa unei asemenea protecţii, persoanele care necesită îngrijire medicală nu ar mai fi dispuse să furnizeze informaţii cu caracter personal şi intim, necesare prescrierii tratamentului apropiat pentru boala de care suferă sau să consulte un medic, ceea ce ar fi de natură să le pună viaţa în pericol, iar, în caz de boli transmisibile, un asemenea pericol poate exista pentru colectivitate. [...] De aceea, legislaţia internă a statelor trebuie să cuprindă garanţii adecvate pentru a împiedica orice comunicare sau divulgare de date cu caracter personal privitoare la sănătatea persoanei, în conformitate cu dispoziţiile art. 8 paragraful 1 al Convenţiei."