§ 22. - Decizia 1210/2009 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 249 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură penală
M.Of. 690
În vigoare Versiune de la: 14 Octombrie 2009
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 424 din 10 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 7 iunie 2007, Curtea a constatat că "dispoziţiile art. 249 alin. 3 din Codul de procedură penală dispun cu privire la posibilitatea procurorului de a se pronunţa prin ordonanţă atunci când constată că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. Or, ţinând seama de rolul constituţional al acestuia de apărător al ordinii de drept şi de reprezentant al intereselor generale ale societăţii, legea, prin art. 181 din Codul penal, a atribuit procurorului competenţa de a stabili în concret, în faza de urmărire penală, gradul de pericol social al unei infracţiuni, cu consecinţa directă a posibilităţii de a aplica una din sancţiunile cu caracter administrativ prevăzute în art. 91 din Codul penal. Aceasta nu echivalează însă cu atingerea dreptului la un proces echitabil, deoarece soluţiile de netrimitere pronunţate de procuror, inclusiv aceea de scoatere de sub urmărire penală şi de aplicare a unei sancţiuni cu caracter administrativ, nu sunt acte de jurisdicţie, ci acte supuse cenzurii instanţei de judecată, la plângerea persoanei interesate, potrivit art. 2781 din Codul de procedură penală."