§ 28. - Decizia 120/2021 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 374 alin. (2) şi ale art. 378 alin. (6) din Codul de procedură penală
M.Of. 501
În vigoare Versiune de la: 13 Mai 2021
20. Curtea a constatat că normele procesual penale precitate instituie obligaţia organelor judiciare de a avertiza suspectul sau inculpatul, în diferite momente procesuale, cu privire la dreptul la tăcere şi neautoincriminare, încălcarea obligaţiei menţionate fiind sancţionată în condiţiile art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu consecinţa excluderii probei astfel obţinute, conform art. 102 alin. (2) din Codul de procedură penală. Tot în Decizia nr. 236 din 2 iunie 2020, Curtea a constatat că dreptul la tăcere şi dreptul la neautoincriminare decurg direct din prezumţia de nevinovăţie (paragraful 71), vizează buna administrare a justiţiei şi aflarea adevărului prin prevenirea erorilor judiciare (paragraful 77) şi privesc dreptul fundamental la apărare - garanţie a dreptului la un proces echitabil (paragraful 78). Totodată, Curtea a reţinut că dreptul la tăcere şi la neautoincriminare nu este un drept absolut, fiind un drept procedural, circumscris garanţiilor procesual penale instituite prin art. 6 din Convenţie, având caracter relativ, în acest sens fiind permis titularului său să renunţe la acest drept, dar şi organelor judiciare să aducă limitări justificate, în anumite circumstanţe şi având în vedere diverşi factori, cu respectarea unui just echilibru între restrângerea acestui drept şi scopul urmărit (paragraful 46).