§ 10. - Decizia 120/2021 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 374 alin. (2) şi ale art. 378 alin. (6) din Codul de procedură penală
M.Of. 501
În vigoare Versiune de la: 13 Mai 2021
6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că dispoziţiile art. 374 alin. (2) din Codul procedură penală, în ceea ce priveşte sintagma "a da explicaţii", respectiv dispoziţiile art. 378 alin. (6) din Codul de procedură penală, în ceea ce priveşte sintagma "poate fi reascultat ori de câte ori este necesar", sunt neconstituţionale, fiind contrare dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate. Arată că, în cauză, cu ocazia şedinţei de judecată din data de 22 martie 2017, autorul excepţiei a fost întrebat de instanţa de judecată dacă doreşte să dea declaraţie, sens în care a arătat că înţelege să dea o declaraţie pe parcursul procesului penal, după administrarea probatoriului. Astfel cum rezultă din încheierea de şedinţă de la acea dată, instanţa a considerat că - raportat la art. 378 alin. (6) din Codul de procedură penală, în măsura în care inculpatul condiţionează momentul la care înţelege să dea o declaraţie - acesta invocă dreptul său la tăcere, aceeaşi poziţie procesuală urmând a fi reţinută pe tot parcursul cercetării judecătoreşti. De asemenea, instanţa a reţinut că, potrivit art. 374 alin. (2) din Codul de procedură penală, inculpatul are posibilitatea de a da doar explicaţii pe tot parcursul cercetării judecătoreşti, iar explicaţia nu este echivalentă cu audierea. Susţine că instanţa a interpretat dispoziţiile art. 378 alin. (6), potrivit cărora "inculpatul poate fi reascultat ori de câte ori este necesar", în sensul că o reascultare ar presupune existenţa unei declaraţii anterioare, iar, în lipsa acesteia, orice solicitare ulterioară în acest sens ar fi inadmisibilă. Cu alte cuvinte, susţine că textul de lege poate fi interpretat în sensul că, în măsura în care, la momentul de debut al cercetării judecătoreşti, inculpatul a înţeles să uzeze de dreptul la tăcere, ulterior, după momentul începerii administrării probatoriului, acesta nu şi-ar mai putea exercita dreptul menţionat anterior. În aceste condiţii, autorul apreciază că textele de lege criticate sunt în contradicţie flagrantă cu prevederile constituţionale şi ale tratatelor internaţionale privind drepturile omului cu referire la respectarea dreptului la apărare.