Decizia 1196/2007 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (3) şi art. 34 lit. k) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor
M.Of. 18
În vigoare Versiune de la: 10 Ianuarie 2008
Decizia 1196/2007 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (3) şi art. 34 lit. k) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor
Dată act: 13-dec-2007
Emitent: Curtea Constitutionala
Acsinte Gaspar | - preşedinte |
Nicolae Cochinescu | - judecător |
Aspazia Cojocaru | - judecător |
Ion Predescu | - judecător |
Puskas Valentin Zoltan | - judecător |
Augustin Zegrean | - judecător |
Simona Ricu | - procuror |
Afrodita Laura Tutunaru | - magistrat-asistent |
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (3) şi art. 34 lit. k) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, excepţie ridicată de Dumitru Şuhan în Dosarul nr. 2.162/99/2007 al Tribunalului Iaşi - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, deoarece critica autorului excepţiei vizează o problemă de aplicare şi de interpretare a legii.
Prin Încheierea din 13 iunie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 2.162/99/2007, Tribunalul Iaşi - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (3) şi art. 34 lit. k) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, excepţie ridicată de Dumitru Şuhan în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cereri de suspendare a unui act administrativ atacat în justiţie.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (2) referitoare la garantarea proprietăţii în mod egal şi ale art. 56 referitoare la contribuţii financiare, deoarece, potrivit art. 34 lit. k) teza întâi din Legea nr. 293/2004, angajaţii cu putere de decizie din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor pot da dispoziţii obligatorii pentru personalul din subordine care să fie efectuate pe cheltuiala acestora din urmă, urmând a fi decontate ulterior.
În plus, în opinia autorului, există o vădită contradicţie între acest text şi prevederile art. 4 alin. (3) din aceeaşi lege care conferă funcţionarului dreptul să refuze executarea unor dispoziţii vădit ilegale.
Aşa fiind, autorul a înţeles să invoce prezenta excepţie solicitând Curţii Constituţionale să clarifice legalitatea celor două texte din punct de vedere constituţional şi, totodată, să se pronunţe asupra aplicabilităţii acestora.
Tribunalul Iaşi - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece, în esenţă, critica autorului excepţiei vizează modul de interpretare şi de aplicare a prevederilor legale criticate.
Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Mai mult, critica avansată de autorul excepţiei vizează modul de interpretare şi de aplicare a legii, aspecte care sunt exclusiv de resortul instanţei de judecată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 alin. (3) şi art. 34 lit. k) din Legea nr. 293/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 30 iunie 2004, aşa cum au fost completate şi modificate prin art. I pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 29 iunie 2006, care au următorul conţinut:
- Art. 4 alin. (3): "Funcţionarul public din sistemul administraţiei penitenciare are dreptul să refuze, în scris şi motivat, îndeplinirea dispoziţiilor primite de la superiorul ierarhic, dacă le consideră ilegale. Dacă cel care a emis dispoziţia o formulează în scris, funcţionarul public este obligat să o execute, cu excepţia cazului în care aceasta este vădit ilegală. Funcţionarul public este obligat să aducă la cunoştinţă superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispoziţia aceste situaţii.";
k) decontarea cheltuielilor de transport în cazul deplasării în interes de serviciu, în cazul mutării în alte localităţi şi, o dată pe an, pentru efectuarea concediului de odihnă, precum şi în alte situaţii, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că din analiza actelor existente la dosar rezultă că autorul excepţiei a fost planificat să efectueze serviciul de supraveghere a unui deţinut aflat în incinta unei unităţi spitaliceşti. Pentru acest motiv a solicitat superiorilor punerea la dispoziţie a unui mijloc de transport. Deoarece solicitarea nu a fost aprobată, reclamantul nu a executat ordinul, situaţie care a determinat sancţionarea disciplinară. Prezenta excepţie de neconstituţionalitate a fost ridicată în cauza ce are ca obiect contestarea sancţiunii. Motivele de neconstituţionalitate au fost contrase din apărările părţii adverse, care a precizat că funcţionarul ar fi trebuit să execute ordinul, să angajeze cheltuieli din fonduri proprii şi mai apoi să solicite decontarea lor în temeiul art. 34 lit. k) din Legea nr. 293/2004.
După cum se poate observa, critica autorului tinde să convertească controlul de constituţionalitate într-un control judiciar de drept comun, cu scopul aplicării şi interpretării dispoziţiilor legale criticate în sensul sugerat de el.
Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, deoarece, în caz contrar, şi-ar aroga rolul de putere legiuitoare.
De asemenea, cu privire la contradicţia dintre cele două articole legale criticate, Curtea observă că, aşa cum a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa (de exemplu, prin Decizia nr. 486 din 11 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 19 ianuarie 2004), examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (3) şi art. 34 lit. k) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, excepţie ridicată de Dumitru Şuhan în Dosarul nr. 2.162/99/2007 al Tribunalului Iaşi - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Documente corelate
Dacă doriți să acces la toate documente corelate, autentifică-te în Sintact. Nu ai un cont Sintact? Cere un cont demo »