§ 10. - Decizia 1194/2010 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 222, art. 282, art. 286-288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 73-75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, ale art. 164 din Codul de procedură civilă şi ale art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003

M.Of. 749

În vigoare
Versiune de la: 10 Noiembrie 2010
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că soluţia actuală consacrată de legiuitorul român este într-o vădită contradicţie cu litera şi spiritul Constituţiei prin aceea că încalcă egalitatea în faţa legii a unităţii şi a salariaţilor, care presupune egalitatea de arme juridice utilizate în conflictele de muncă, încalcă dreptul de apărare al unităţii, al cărui exerciţiu nu poate fi restrâns. În situaţia de faţă, legiuitorul încalcă Legea fundamentală când impune ca în cazul conflictelor numite "de interese" partenerii de dialog social să fie exclusiv sindicatele, iar în cazul conflictelor numite "de muncă" aceşti parteneri să nu mai aibă niciun rol, fiind imposibil pentru unitate să îi atragă în cadrul procesual al proceselor declanşate de salariaţi. Aşadar, clasificarea pe care o face legiuitorul nu trebuie să dea naştere în practica rezolvării conflictelor de muncă la inegalităţi ori inechităţi între unitate şi salariaţi. Faţă de această evidenţă, autorul excepţiei critică dispoziţiile legale pentru că impun o diferenţiere abruptă şi arbitrară de regim juridic între conflictele de interese şi cele de drepturi. Rolul sindicatelor în rezolvarea conflictelor de drepturi reliefează incoerenţa legislativă. Inadaptarea la realitatea socială este dublată de incoerenţa legislativă a consacrării unor soluţii diferite pentru "subipoteza conflictelor de drepturi". De asemenea, faptul că prevederile art. 164 din Codul de procedură civilă lasă la aprecierea instanţei posibilitatea conexării cauzelor şi nu obligă la luarea unei astfel de măsuri, ceea ce ar conduce la o economie de timp şi de cheltuieli, precum şi la o judecată unitară este de natură să aducă atingere dreptului la apărare.