§ 150. - Decizia 119/2025 [A/R] în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la interpretarea dispoziţiilor art. 7 lit. b), f) şi i) şi ale art. 4 alin. (2) din capitolul II din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, a dispoziţiilor art. 38 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 462/2006, cu modificările ulterioare, şi ale art. 150 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare

M.Of. 473

În vigoare

Versiune de la: 21 Mai 2025

99. Or, deşi art. 142 alin. (2) din Codul muncii şi art. 21 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 conţin dispoziţii similare prin care munca suplimentară prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează este plătită în luna următoare expirării termenului de compensare cu ore libere plătite, cu un spor de 100%, dispoziţiile conţinute în legile anuale de salarizare menţionate anterior derogă în mod expres de la norma de drept comun în materie, stabilind că, în această situaţie, se acordă o majorare de 75% prin care se indemnizează munca desfăşurată în zilele nelucrătoare. Această majorare nu poate fi asimilată unui spor, ci constituie un element distinct, încadrabil în ultima teză a art. 7 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 "alte drepturi salariale în bani", care, deşi se calculează prin raportare la o bază de calcul plafonată, este proporţional cu timpul de lucru desfăşurat în aceste condiţii şi se adaugă drepturilor salariale, fără a influenţa celelalte componente ale salariului brut lunar, plafonate prin dispoziţiile speciale menţionate anterior.