§ 96. - Decizia 1175/2007 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12, art. 13, art. 21 şi art. 22 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, ale art. 2, art. 15, art. 17, art. 20, art. 24, art. 32 şi art. 33 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, precum şi ale art. 36 din Hotărârea Guvernului nr. 123/2002

M.Of. 56

În vigoare
Versiune de la: 24 Ianuarie 2008
Din analiza acestor susţineri, Curtea constată că, dimpotrivă, prevederile art. 12 şi 13 din legea criticată sunt chiar în sensul dispoziţiilor art. 31 şi art. 53 din Constituţie, invocate ca fiind încălcate. Astfel a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 568 din 19 septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 890 din 1 noiembrie 2006, prilej cu care a reţinut următoarele: exceptarea prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 544/2001 este legitimată chiar de prevederile constituţionale ale art. 31 alin. (3), care stabilesc că "Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze [...] securitatea naţională", precum şi ale art. 53, potrivit cărora exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns, printre altele, pentru apărarea securităţii naţionale, concept care include apărarea naţională, siguranţa şi ordinea publică. Sub acest aspect, prin decizia menţionată, se face trimitere la jurisprudenţa anterioară a Curţii în materie, de exemplu, deciziile nr. 462 din 4 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 26 ianuarie 2004, şi nr. 158 din 30 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 11 mai 2004. De asemenea, prin Decizia nr. 568/2006, cu privire la susţineri privind încălcarea prin art. 22 din Legea nr. 544/2001 a prevederilor art. 21 şi art. 126 din Constituţie, Curtea, trimiţând la Decizia nr. 407 din 7 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.112 din 27 noiembrie 2004, şi la Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, a reţinut că "este de competenţa exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti", precum şi că "legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi modalităţile instituite de lege."