§ 35. - Decizia 1153/2010 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) şi art. 59 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor şi ale art. 11 alin. (4) teza a doua din Legea nr. 449/2003 privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora

M.Of. 753

În vigoare

Versiune de la: 11 Noiembrie 2010

2. Critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 porneşte de la faptul că, în temeiul acestora, contravenţiei prevăzute de art. 51 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 nu îi este aplicabil textul art. 32 alin. (3) teza întâi din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, potrivit căruia plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii suspendă executarea acestuia. De la acest cadru general legiuitorul poate adopta norme derogatorii, însă acest tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice în mod obiectiv şi raţional. În cauza de faţă, lipsa efectului suspensiv de executare al plângerii formulate ţine tocmai de asigurarea unei protecţii sporite a consumatorului. Astfel, legiuitorul a ales să ocrotească un interes de ordin general, public, dar, totuşi, nu a neglijat interesul operatorului economic, din moment ce, potrivit art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aceasta se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, care, la art. 399 şi următoarele, prevede reguli extrem de detaliate cu privire la posibilitatea petentului de a face contestaţie la executare sau de a cere suspendarea executării în anumite condiţii.