§ 31. - Decizia 1153/2010 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) şi art. 59 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor şi ale art. 11 alin. (4) teza a doua din Legea nr. 449/2003 privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora

M.Of. 753

În vigoare

Versiune de la: 11 Noiembrie 2010

I. Critica de neconstituţionalitate ce vizează art. 13 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 şi art. 11 alin. (4) teza a doua din Legea nr. 449/2003 este neîntemeiată. Impunerea prin efectul legii a unui termen în interiorul căruia operatorul economic trebuie să remedieze deficienţele produselor sau serviciilor este o măsură de natură a proteja consumatorul. În acest fel, legiuitorul responsabilizează operatorii economici implicaţi în comercializarea produselor şi serviciilor şi, drept consecinţă, se asigură un nivel superior de protecţie a consumatorului. Este indubitabil că, dacă legiuitorul ar fi lăsat la aprecierea părţilor contractante stabilirea unui termen în interiorul căruia produsul sau serviciul să fie remediat, de cele mai multe ori consumatorul ar fi urmat să accepte termenul impus de comerciant, iar contractul încheiat ar fi fost unul de adeziune. Or, un atare contract sau, mai precis, o atare clauză contractuală nu ar fi fost în beneficiul consumatorului, care, îndeobşte, este partea defavorizată din punct de vedere economic în raport cu celălalt cocontractant.