§ 24. - Decizia 113/2024 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55^1 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, în interpretarea dată prin Decizia nr. 8 din 11 martie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii

M.Of. 716

În vigoare
Versiune de la: 23 Iulie 2024
18. În ceea ce priveşte Decizia nr. 8 din 11 martie 2019, Curtea observă că soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii are ca premisă pronunţarea Deciziei nr. 7 din 26 aprilie 2018 şi efectele obligatorii ale unei decizii ce priveşte pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Astfel, instanţa supremă a reţinut, în cuprinsul Deciziei nr. 8 din 11 martie 2019, că, "deşi această decizie (Decizia nr. 7 din 26 aprilie 2018 - n.n.) are în vedere determinarea restului rămas neexecutat dintr-o pedeapsă anterioară în vederea aplicării tratamentului sancţionator în caz de recidivă postcondamnatorie, ceea ce presupune, ca situaţie premisă, existenţa unui proces penal pendinte, considerentele deciziei sunt deopotrivă aplicabile, pentru identitate de raţiune, şi persoanelor aflate în executarea unor pedepse rezultante în cuprinsul cărora se regăseşte, cumulat cu pedeapsa aplicată pentru o nouă infracţiune, un rest rămas neexecutat dintr-o pedeapsă pentru care aceste persoane au beneficiat de liberare condiţionată anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor art. 551 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal şi Deciziei nr. 7 din 26 aprilie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală". Cu alte cuvinte, soluţia pronunţată de instanţa supremă prin Decizia nr. 8 din 11 martie 2019 are la bază cele statuate în Decizia nr. 7 din 26 aprilie 2018, fiind indisolubil legată de aceasta.