§ 10. - Decizia 111/2022 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 587 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală
M.Of. 684
În vigoare Versiune de la: 8 Iulie 2022
6. Tribunalul Iaşi - Secţia penală opinează că normele procesual penale sunt de natură a încălca prevederile art. 16 alin. (1), ale art. 21 şi ale art. 129 din Constituţie. În acest sens, reţine că, prin stabilirea momentului de la care începe să curgă termenul după care poate fi reiterată propunerea/cererea de liberare condiţionată, de la data rămânerii definitive a hotărârii de respingere a unei astfel de cereri/propuneri, se poate crea o situaţie discriminatorie între persoane aflate în aceeaşi situaţie, respectiv între condamnaţi-deţinuţi, în funcţie, pe de o parte, de faptul dacă aceştia aleg să declare sau nu cale de atac, iar, pe de altă parte, în funcţie de împrejurări de natură administrativă ce nu depind de voinţa condamnatului-deţinut. Principiul egalităţii în faţa legii, consacrat de prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Reţine că data împlinirii termenului după care poate fi reiterată cererea/propunerea de liberare condiţionată depinde de data rămânerii definitive a hotărârii de respingere a cererii/propunerii, dată care poate varia în funcţie de o multitudine de factori, inclusiv de numeroase elemente aleatorii, fiind o dată imprevizibilă. Totodată, apreciază că prin stabilirea momentului de la care începe să curgă termenul după care poate fi reiterată propunerea/cererea de liberare condiţionată poate avea loc o limitare a accesului la justiţie al deţinutului-condamnat, sub aspectul exercitării căilor de atac prevăzute de lege, care, astfel, se poate vedea descurajat să exercite calea de atac a contestaţiei. Or, potrivit art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, accesul la justiţie trebuie să fie liber şi neîngrădit, exercitarea acestuia neputând fi condiţionată sau obstrucţionată de nicio lege. Apreciază că, în speţă, nu este vorba despre modalitatea de interpretare sau de aplicare a dispoziţiilor art. 587 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură penală, câtă vreme acestea sunt clare, neechivoce şi imperative.