§ 45. - Decizia 111/2019 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi alin. (5), art. 31, art. 88 alin. (1), art. 305 alin. (3) şi art. 309 alin. (1) din Codul de procedură penală

M.Of. 445

În vigoare
Versiune de la: 4 Iunie 2019
33. Cu acel prilej, Curtea a constatat că dispoziţiile criticate prevăd că "acţiunea penală se pune în mişcare de procuror, prin ordonanţă, în cursul urmăririi penale, când acesta constată că există probe din care rezultă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi nu există vreunul dintre cazurile de împiedicare prevăzute la art. 16 alin. (1)" [n.r. din acelaşi act normativ]. Din economia dispoziţiilor criticate rezultă că, în prezent, acţiunea penală poate fi pusă în mişcare de către procuror prin ordonanţă, exclusiv în cursul urmăririi penale, acesta nemaiavând posibilitatea de a dispune punerea în mişcare a acţiunii penale prin actul de sesizare a instanţei judecătoreşti. Totodată, Curtea a apreciat că dispoziţiile criticate trebuie coroborate cu cele ale art. 7 alin. (1) şi art. 15 din Codul de procedură penală, care dispun în sensul că "Procurorul este obligat să pună în mişcare şi să exercite acţiunea penală din oficiu atunci când există probe din care rezultă săvârşirea unei infracţiuni şi nu există vreo cauză legală de împiedicare, alta decât cele prevăzute la alin. (2) şi alin. (3)", precum şi că "Acţiunea penală se pune în mişcare şi se exercită când există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi nu există cazuri care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acesteia".