§ 116. - Decizia 11/2015 [A] privind examinarea recursului în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Ploieşti cu privire la modul de recalculare a drepturilor la pensie potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu modificări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările şi completările ulterioare, şi Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operaţiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 20 de ani, potrivit dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv de 30 de ani, potrivit art. 8, persoanelor pensionate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, pornind de la modul de interpretare a dispozitivului şi considerentelor Deciziei nr. 40 din 22 septembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, date în recursul în interesul legii

M.Of. 522

În vigoare
Versiune de la: 14 Iulie 2015
Deşi nu este enunţată în mod explicit în dispoziţiile Codului de procedură civilă, se consideră că necesitatea analizei acestei condiţii reiese din scopul intrinsec al declanşării unui recurs în interesul legii, anume de a unifica o practică judiciară ulterioară pronunţării deciziei în interesul legii prin care s-a dat o interpretare unitară unei dispoziţii legale interpretate şi aplicate în mod diferit de instanţele judecătoreşti până la momentul la care aceasta devine obligatorie (control a posteriori), concluzie ce decurge din analiza coroborată a dispoziţiilor art. 517 alin. (2) şi (4) din Codul de procedură civilă; altfel spus, acele dispoziţii legale supuse interpretării prin recursul în interesul legii sunt susceptibile, în mod legal, de aplicare ulterioară în litigiile cu care instanţele judecătoreşti sunt sau vor fi învestite după pronunţarea şi publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei pronunţate asupra recursului în interesul legii.