§ 11. - Decizia 106/2015 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie
M.Of. 269
În vigoare Versiune de la: 22 Aprilie 2015
6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 încalcă prevederile constituţionale referitoare la obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, la egalitatea în drepturi, la prezumţia de nevinovăţie şi la înfăptuirea justiţiei, deoarece redactarea lor este lapidară, nu explicitează termenii utilizaţi şi creează posibilitatea săvârşirii unor abuzuri în aplicarea legii de către autorităţile în drept, procurori şi judecători. Astfel, arată că formularea neclară a textului de lege criticat lasă loc arbitrarului, întrucât rămâne la latitudinea fiecărui complet de judecată şi a fiecărui procuror să aprecieze ce presupun, în cauza respectivă, sintagmele "cu încălcarea legii" şi "conform legii". Practic, condamnarea unei persoane este lăsată la aprecierea instanţei, însă nu după principiul aplicării în mod egal şi unitar a legii, ci potrivit interpretării acesteia de la caz la caz, situaţie care contravine în mod evident principiului egalităţii cetăţenilor consacrat de art. 16 din Constituţie şi, în special, al egalităţii în faţa legii, cu atât mai mult cu cât sistemul nostru de drept nu se ghidează după jurisprudenţă, aceasta neechivalând cu legea - fiind încălcate, astfel, şi dispoziţiile art. 124 din Legea fundamentală. Textul de lege fiind defectuos redactat, lipsa de claritate a termenilor folosiţi de legiuitor determină şi încălcarea prezumţiei de nevinovăţie, în sensul că prin simpla acordare de subvenţii cu încălcarea legii se prezumă obţinerea unui folos necuvenit. De asemenea, sintagma "obţinerea [...] pentru altul" nu îşi are rostul, în condiţiile în care, dacă se acordă subvenţia, în mod evident, aceasta este în interesul altuia, şi anume al celui care primeşte subvenţia. Autorul excepţiei consideră că, tocmai din cauza acestor exprimări neclare şi ambigue, legiuitorul a înţeles să elimine din cuprinsul art. 10 al Legii nr. 78/2000 acordarea de credite şi utilizarea acestora, întrucât aceleaşi dispoziţii care se referă la subvenţii se refereau şi la credite şi erau evident neconstituţionale. Pe cale de consecinţă, dacă aceste dispoziţii au fost neconstituţionale în ceea ce priveşte creditele, acelaşi regim juridic trebuie să îl aibă şi subvenţiile.